VISE ÎMPLINITE sau VISE NĂRUITE !

Gen.50:15-21

Fiecare dintre noi visăm; nu-i aşa? Unele dintre aceste vise sunt frumoase şi am dori să nu se mai termine, iar altele sunt coşmaruri, de care nu mai vrem să ne aducem aminte. Există însă şi un alt criteriu după care putem să împărţim visele: sunt vise împlinite, care în decursul timpului devin realitate, iar altele, sunt vise năruite, care deşi ne-am fi dorit, acestea nu s-au împlinit niciodată.

Conform relatărilor din cartea Genesa, Iosif,  a avut parte de o îndoită binecuvântare. El a avut două vise frumoase, care s-au şi împlinit în timp. În primul vis, el a visat că era la câmp, la seceratul grâului, împreună cu fraţii săi. Şi pe când îşi legau snopii, snopul său s-a ridicat şi a stat în picioare, iar snopii fraţilor lui, l-au înconjurat şi s-au aruncat la pământ înaintea lui (Gen.37:6-7). Acest vis anunţa faptul că într-o anume zi, cei unsprezece fraţi ai săi se vor închina înaintea lui.

În cel de-al doilea vis, el a visat că soarele, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pamânt înaintea sa, anticipând momentul în care pe lângă cei unsprezece fraţi, înaintea lui se vor arunca la pământ atât tatăl, cât şi mama sa (Gen.37:9-10).

Deşi a fost mustrat de părinţi şi pizmuit de către fraţii săi, care s-au simţit ofensaţi de mesajul lor, aceste vise s-au împlinit.

Împlinirea viselor lui Iosif este confirmată de faptul că fraţii lui s-au aruncat la pământ în faţa sa, de mai multe ori: întâi, când aceştia au venit prima dată ca să cumpere grâu din Egipt (Gen.42:6,9), apoi, când s-au coborât a doua oară şi i-au adus daruri lui Iosif (Gen.43:26) şi după moartea tatălui lor (Gen.50:18). Iar tatăl său, s-a aruncat pe gâtul lui Iosif şi a plâns multă vreme, atunci când s-au întâlnit în ţinutul Gosen (Gen.46:29).

Visele lui Iosif au devenit realitate, chiar dacă a trebuit să înfrunte multe încercări şi să aştepte mult timp, deoarece:

1.    A primit visele de la Dumnezeu

Sunt vise care se nasc din mulţimea grijilor care ne frământă (Ecl.5:3), sau din dorinţele şi aspiraţiile noastre fireşti (Iacov.4:1-3). Deşi fraţii lui Iosif  au crezut că visele lui sunt o expresie a mândriei numindu-l „făuritor de vise” (Gen.37:19), visele lui Iosif s-au împlinit, fiindcă acestea veneau de la Dumnezeu. Prin visele pe care le-a avut, lui Iosif i-a vorbit însuşi Dumnezeu, care i-a descoperit ceea ce urma să se întâmple, înainte ca aceste evenimente să aibă loc.

Dumnezeu foloseşte acestă cale de revelaţie şi de comunicare pentru a-şi descoperi planurile şi a prevesti evenimente care încă nu au avut loc.Acest fapt este dovedit de mărturisirea lui Elihu, care i-a spus lui Iov:

Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le dă înştiinţări şi le întipăreşte învăţăturile Lui, ca să abată pe om de la rău şi să-l ferească de mândrie, ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile sabiei.” (Iov 33:14-18) şi de visele pe care le-au avut: Iacov (Gen.31:11), Laban (gen.31:24), paharnicul şi pitarul Egiptului (Gen.40:5), Faraon (Gen.41:1), Ghedeon (Jud.7:13), Solomon (1Împ.3:5), Nebucadneţar (Dan.2:3;4:5), Daniel (Dan.7:1) şi Iosif tatăl adoptiv al Domnului Isus (Mat.1:20;2:13,19) şi lista nu este exhaustivă.

2.    A păstrat viaţa curată

Şi visele lui Iosif puteau să se năruie, dacă s-ar fi descalificat pentru împlinirea lor. Şi a fost atât de aproape de acest fapt. Ispitit de soţia lui Potifar, el ar fi putut să cedeze, dar a ales mai degrabă să fugă, decât să păcătuiască. Fermitatea acestei decizii, este confirmată de mărturisirea:” Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu ?” (Gen.39:9/b). Păstrându-se curat, chiar dacă a trebuit să fie întemniţat pe nedrept, el a pregătit cadrul în care visele lui să fie împlinite.

3.    A fost credincios în lucrurile mici

Înainte de a fi înălţat ca prim ministru al Egiptului, poziţie în faţa căreia toţi ceilalţi trebuiau să se închine (Gen.41:37-49), Iosif a fost credincios şi în lucrurile mici. Astfel, el a slujit cu credincioşie ca rob în casa lui Potifar (Gen.39:1-6) şi ca întemniţat, în vremea în care a fost încarcerat pe nedrept (Gen.39:21-23).

Această credincioşie l-a făcut să fie înălţat de către Dumnezeu şi să capete trecere atât în faţa stăpânului său, cât şi a mai mareului temniţei. Autoritatea sa nu a fost una atribuită, ci una câştigată. Iosif  a ajuns acea persoană în faţa căreia merita să te încini şi să îţi scoţi pălăria. Înainte ca fraţii lui să se plece în faţa sa, autoritatea lui a fost recunoscută de Potifar care l-a pus mai mare peste toată casa lui (Gen.39:3-6), dar şi de mai marele temniţei, care l-a pus supraveghetor peste toţi cei întemniţaţi. (Gen.39:23).

4.    A acţionat cu înţelepciune

Fraţii lui Iosif n-ar fi ajuns să se închine înaintea lui, şi visele lui n-ar fi ajuns să se împlinească, dacă Iosif n-ar fi acţionat cu înţelepciune. Iosif a pus arginţii înapoi în sacii fraţilor săi şi i-a testat cu privire la starea familiilor lor şi a tatălui său, nu pentru a-i umili, ci pentru a le trezi conştiinţa şi a-i confrunta cu realitatea. Confruntaţi în acest fel, ei înşişi au mărturisit:

Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.”  Ruben a luat cuvântul şi le-a zis: “Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sângele lui.” (Gen.42:21-22).

5.    A răsplătit răul cu bine

Visele lui Iosif au ajuns să se împlinească, fiindcă el n-a răsplătit răul cu rău. Odată ce fraţii lui au ajuns în Egipt, el putea foarte uşor să se răzbune. Să-i întemniţeze, sau chiar să-i omoare. În loc însă să-i pedepsească făcându-le rău, el a ales să le facă  bine. Când după moartea tatălui lor, fraţii săi plini de teama de a nu fi pedepsiţi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui, mărturisind că aleg să fie robii lui, Iosif le-a spus:
Fiţi fără teamă; căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr. Fiţi, dar, fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.” (Gen.50:218-21).

6.    A aşteptat cu răbdare

Visele lui Iosif nu s-au împlinit peste noapte, ci el a trebuit să aştepte între 22-25 de ani. Ştim aceasta deoarece el a fost vândut când avea vârsta de 17 ani (Gen.30:22-24;37:28), iar la vârsta de 30 de ani a fost numit prinţ al Egiptului (Gen.41:46).

Acest fapt arată că a stat în casa lui Potifar aproximativ unsprezece ani, iar cel puţin doi ani i-a petrecut în temniţă (Gen.41:1). Apoi, timp de şapte ani a strâns bucate în Egipt (Genesa 41:53).  În timpul primilor doi ani de foamete, fraţii săi au coborât de două ori pentru a cumpăra grâu din Egipt (Gen.45:6), iar în decursul următorilor doi ani de foamete, pe când Iosif avea între 39 şi 41 de ani, Iacov şi întreaga lui familie s-au mutat în Egipt, fiind aşezaţi în ţinutul Gosen (Gen.46:1-7;47:1-12).

Şi noi dorim ca visele să ni se împlinească peste noapte, numai că timpul împlinirii lor este hotărât de Dumnezeu. De aceea asemenea lui Iosif, trebuie să aşteptăm cu răbdare.

7.    A contat pe Dumnezeu

În pofida necredinţei părinţilor lui şi a împotrivirilor fraţilor săi, Iosif a contat pe Dumnezeu şi pe faptul că ceea ce Dumnezeu a anunţat, El, va împlini întocmai la vremea potrivită. Au fost situaţii în care Iosif  putea să se îndioască de împlinirea viselor sale, mai ales când a fost rob în casa lui Potifar, sau aruncat în temniţă. Dar cu toate acestea, el a rămas credincios şi nu s-a înşelat, fiincă ce spune Dumnezeu este „Da” şi „Amin!

Credinţa lui în Dumnezeu, este confirmată  de declaraţia făcută în faţa fraţilor săi, cărora le-a spus:”

Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. Iată sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară; şi încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriş. Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire. 

Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui faraon, stăpân peste toată casa lui şi cârmuitorul întregii ţări a Egiptului.”Gen.45:5-8 .
Iar după moartea tatălui său, el le repetă acelaşi adevăr, menţionând: „Fiţi fără teamă; căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.” (Gen.50:19-20).

Cunoscând experienţa lui Iosif, a cărui vise au fost împlinite, lasă-mă să te întreb: visele tale sunt împlinite, sau năruite?

Dacă vrei ca visele tale să devină realitate, asigură-te că: acestea vin de la Dumnezeu, şi păstrează-te curat, pentru a pregăti cadru pentru împlinirea lor. Apoi, fii credincios în împlinirea lucrurilor mici, acţionează cu înţelepciune, nu răsplăti răul cu rău, aşteaptă cu răbdare şi contează deplin pe lucrarea lui Dumnezeu. Procedând în acest fel şi visele tale vor deveni realitate!

Pastor Dan Boingeanu

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *