Trăieşte prin credinţă

Iuda 1-2 (Rom.4:20-21)

Scopul lecţiei: Să descoperim semnele credinţei din viaţa lui Iuda, care este identitatea spirituală a celor credincioşi şi ce binecuvântări sunt oferite celor ce trăiesc prin credinţă.

Conţinutul lecţiei: Prin epistola sa, scrisă spre sfâşitul secolului întâi, într-o vreme în care semnele apostaziei erau tot mai evidente, Iuda (frateleDomnului)  i-a îndemnat pe cei credincioşi: să trăiască prin credinţă (1-2), să lupte pentru credinţă (3-4), să ia în considerare urmările necredinţei (5-7), să fie conştienţi de dovezile care evidenţiază starea de necredinţă (8-16) şi să crescă în credinţă (17-25). Studiind modul în care Iuda îşi descoperă identitatea şi-i prezintă pe destinatarii epistolei sale, descoperim:

1.    Semnele credinţei din viaţa lui Iuda

Semnele credinţei din viaţa lui Iuda sunt confirmate de atitudinea pe care el a avut-o faţă de Domnul Isus (se prezintă a fi „rob” al Domnului Isus -Iuda 1/a), de relaţia sa cu cei din familie (se prezintă a fi frate a lui Iacov – Iuda 1/b) şi de interesul pe care l-a arătat faţă de ceilaţi credincioşi (este preocupat de cei credincioşi adresându-le cuvinte de salut, binecuvântare, îndemn şi atenţionare – Iuda 1/c-4). Aceste mărturii arată că în viaţa lui Iuda a avut loc o mare schimbare. Deşi Iuda era după mamă frate cu Domnul Isus (Mat.13:54-56; Marcu 6:3), a fost o vreme în care el nu a crezut că Domnul Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu (Ioan7:1-5; Marcu 3:21). A ajuns însă să creadă şi să-L accepte pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor personal după înviere (Fapte.1:14; 2:1;46-47).

Această experienţă l-a ajutat să recunoscă autoritatea Domnului Isus şi să-şi definească identitatea sa în raport cu cea a Domnului Isus, dovedind o atitudine de  smerenie, supunere şi dedicare pentru slujire (Ioan 12:25-26; Iaco.1:1; Rom.1:1; Mat.20:25-28; 2 pet.1:1). Aceeaşi atitudine este confirmată şi de modul în care Iuda s-a raportat faţă de fratele său Iacov. Atunci când îi pomeneşte numele, el a identificat numai relaţia de familie, fără a menţiona slujirile pe care Iacov le-a împlinit în Biserica din Ierusalim, poziţia pe care Iacov a avut-o printre credincioşii din biserica primară, sau scrierile acestuia (Iuda 1/a; Fapte.12:17; 15:13-20; Gal.1:16-19; 2:9; Iacov.1:1).

Aplicaţie practică: arătaţi care sunt cauzele ce-i determină pe oamenii din zilele noastre să nu creadă în Domnul Isus şi care sunt mărturiile ce-i identifică pe cei credincioşi.

2.    Identitatea spirituală a celor credincioşi

Atunci când se adresează destinatarilor epistolei sale (celor credincioşi), Iuda nu-i identifică după biserica de care apaţin, obârşia lor etnică, sau slujirile pe care le împlinesc, ci după harul pe care aceştia l-au primit prin credinţa în Domnul Isus Hristos.  De aceea el îi numeşte pe cei credincioşi : cei chemaţi (Iuda 1/c; 2 Tim.1:9; 2 Tes.13-14; Rom.8:29-30; Marcu 16:15-16; 1 Tim.2:3-4; 2 Pet.1:10-11),cei iubiţi (sfinţiţi) de Dumnezeu Tatăl (iubiţi de Dumnezeu Tatăl –Iuda.1/d Ioan.14:23-24, sfinţiţi prin lucrarea Duhului Sfânt – Rom.15:16; 1 Cor.6:10; 2 Tes.2:13; 1 Pet.1:2, sfinţiţi prin Cuvântul Adevărului – Ioan 17:17; Ef.5:26; 6:17, sfinţiţi în Hristos – 1 Cor.1:2; 6:11; Ef.2:11; 1 Tes.5:23) şi cei păstraţi pentru Isus Hristos (Iuda 1/e, 1 Pet.1:5; 2 Tim.4:18; Ioan 10:27-29).

Aplicaţie practică: arătaţi de ce credincioşii din zilele noastre sunt identificaţi mai mult după denominaţia de care aparţin, după biserica pe care o frecventează sau după slujba pe care o împlinesc şi ce ar trebui să facem pentru ca identitatea nostră să fie definită în raport cu Domnul Isus şi harul de care avem parte prin meritele Lui.

3.    Binecuvântările primite de cei ce trăiesc prin credinţă

În cuvintele de salut pe care Iuda le-a adresat destinatarilor epistolei sale, sunt menţionate o parte dintre binecuvântările pe care le pot primi cei credincioşi: îndurare (2 Ioan 3; Ef.2:4-5; Tit3:4-5), pace (Ioan.14:27; 16:33;Rom.5:1; 8:6; Gal.522-25) şi dragoste (1 Ioan 4:9-10; Ioan.15:16; 1 Ioan.3:1). Aceste binecuvântări sunt evidenţiate de promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut lui Avraam (Rom.4:18-21).

Aplicaţie practică: arătaţi de ce cei mai mulţi oameni ai zilelor nostre sunt necredincioşi şi trăiesc prin vedere, menţionând ce ar trebui să facem şi să le spunem, pentru a-i ajuta să trăiască prin credinţă.

Întrebări pentru discuţii:

1.    În ce context  a scris Iuda epistola care îi poartă numele?
2.    De ce a  avut Iuda o perioadă de necredinţă în viaţa sa?
3.    Ce eveniment l-a condus pe Iuda la credinţă?
4.    Ce semne arată că Iuda a ajuns să trăiască prin credinţă?
5.    Cum a prezentat Iuda  identitatea destinatarilor epistolei sale?
6.    De ce trebuie să trăim prin credinţă?
7.    Ce mărturii din viaţa lui Avraam arată că el a trăit prin credinţă?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *