Trăieşte o viaţă de rugăciune

Iacov  5:13-20 (Ioan 14:12-14)

Scopul lecţiei: Să descoperim importanţa rugăciunii, timpul când trebuie să ne rugăm şi binecuvântările de care este urmată rugăciunea.

Contextul lecţiei:  Dacă la începutul epistolei sale Iacov ne-a arătat că maturitatea spirituală este dovedită prin atitudinea pe care o avem faţă de Dumnezeu, semeni şi circumstanţele vieţii, (Iacov 1:1-4), modul în care ne comportăm în faţa încercărilor şi a ispitelor (Iacov 1:4-21), felul cum punem în practică Cuvântul lui Dumnezeu (Iacov 1:19-27) şi evaluăm realitatea (Iacov 2:1-13), în următoarele capitole el continuă şirul acestor evidenţe, arătând că un om matur spiritual lucrează cu hărnicie (Iacov 2:14-26) , vorbeşte cu înţelepciune (Iacov 3:1-18), nu luptă pe fronturile firii pământeşti (Iacov 4:1-12), ia hotărâri împreună cu Dumnezeu (Iacov 4:12-17), câştigă şi administrează corect bunurile materiale (Iacov 5:1-6) şi îşi păstrează cuvântul dat (Iacov 5:7-12).

După ce a prezentat toate aceste căi de manifestare ale credinţei adevărate, în încheierea epistolei sale, Iacov adresează o chemare repetată la rugăciune (Iacov 5:13-20) . Dacă fiecare dintre aceste caracteristici ale credinţei adevărate ar putea fi considerate o gradaţie pe un termometru spiritual ce ar indica măsura credinţei şi starea de maturitate spirituală, atunci rugăciunea ar trebui să fie ultimul și cel mai înalt nivel.

Conţinutul lecţiei: În versetele pe care le studiem în cadrul acestei lecţii biblice, Iacov îndeamnă la rugăciune și se referă la rugăciune, repetând acest termen de 7 ori. Pe lângă faptul că ne arată importanţa rugăciunii, această repetiţie ne descoperă modul rugăciunii: rugăciune personală (individuală) (Iacov 5:15), sau rugăciune comună (Iacov 5:14-16) precum şi forma rugăciunii: rugăciune de cerere (Iacov 5:13;17-18), rugăciune de adorare (Iacov 5:13/b), rugăciune de mijlocire (Iacov 5:14-16), rugăciune de mărturisire (Iacov 5:16) şi rugăciune stăruitoare (Iacov 5:16/b).  Deşi rugăciunea este diferită ca formă şi ca mod de exprimare, Iacov ne arată însă că sunt şi situaţii specifice în care cel credincios trebuie să se roage. Luând în considerare acest fapt, descoperim că:

1.    Cei credincioşi se roagă în ziua necazului   Iacov 5:13/a

Putem descoperi starea de maturitate spirituală a unui credincios urmărindu-l cum reacţionează în ziua necazului. Un om matur spiritual ajuns în necaz se roagă (Iacov 5:13/a; Ps. 50:15). Termenul folosit de Iacov în acest verset pentru suferinţă este „kakopatei”, care indică o suferinţă generată de diverse cauze (boală, lipsuri, decepții, nereuşite, singurătate, pierderi, persecuţii). Această rugăciune este personală şi include diferite cereri (Iacov 5:13/a; Luca 6:28; 2 Cor. 12:8; 1Cor. 10:13; Ps. 119:67, 71, 75).

2.    Cei credincioşi se roagă în ziua bucuriei   Iacov 5:13/b

Dacă Iacov i-a îndemnat la rugăciune pe cei ce trec prin necazuri, el are acelaşi îndemn şi pentru cei ce sunt în ziua bucuriei (Iacov 13/b). De aceea, pe cei ce au o inimă bună, Iacov îi îndeamnă să cânte cântări de laudă. Aceasta este o rugăciune de adorare, prin care este înălţat şi cinstit Dumnezeu (Ps. 92:1-2; 101:1; 111:1; 113:1-3; 146:1-2; 147:1; 149:1).

3.    Cei credincioşi se roagă pentru cei bolnavi   Iacov 5:14-16

Îndemnul la rugăciunea pentru vindecare, adresat de Iacov în acest pasaj, a fost interpretat diferit şi a ridicat multe controverse de-a lungul timpului. Întrebări precum: boala la care face referire Iacov este fizică sau spirituală; ungerea cu undelemn este reală, rituală, sau simbolică (Marcu 6:13); vindecarea este rezultatul medicaţiei sau un act miraculos; vindecarea este de natură fizică sau spirituală , îşi mai aşteaptă răspunsul şi astăzi. Indiferent însă de răspunsul spre care optăm, sunt câteva lucruri pe care nu trebuie să le pierdem din vedere. Când un credincios  este bolnav, acesta, deşi trebuie să se roage în mod individual, trebuie să-i anunţe şi pe presbiterii bisericii pentru o rugăciune de mijlocire comună (Iacov 5:14/a).
Ungerea cu untdelemn poate fi considerată medicament (Luca 10:33-34), simbolce arată prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt (Lev. 8:10-12; Ps. 23:5; Fapte 10:38; 1 Ioan 2:20, 27) sau taină, ce conţine o lucrare a harului (Marcu 6:13).  Accentul în această rugăciune de vindecare este pus însă pe mărturisirea păcatelor, pe rugăciunea făcută cu credinţă, și asupra lui Dumnezeu care dă vindecarea şi însănătoşirea, dar mai ales mântuirea celui bolnav (Iacov 5:15-16).

4.    Cei credincioşi se roagă pentru problemele naţiunii   Iacov 5:17-18

Pentru a sublinia acest tip de rugăciune, Iacov foloseşte exemplul lui Ilie, care, atunci când Israelul a ajuns în cea mai profundă cădere moral-spirituală, s-a rugat pentru naţiunea sa. El s-a rugat, deşi era supus slăbiciunilor (Iacov 5:17), s-a rugat pentru probleme specifice (Iacov 5:17-18), s-a rugat cu stăruinţă (Iacov 5:17/a) şi s-a rugat anticipând răspunsul lui Dumnezeu (Iacov 5:17/b; 18/b)

5.    Cei credincioşi se roagă pentru mântuirea celor căzuţi   Iacov 5:19-20

Prin cuvintele de încheiere ale epistolei sale, Iacov ne arată că oamenii căzuţi nu trebuie abandonaţi (Iacov 5:19), că aceia ce se întorc sunt izbăviţi de moarte (Iacov 5:20), iar cei ce lucrează pentru întoarcerea celor căzuţi opresc înaintarea păcatului (Iacov 5:20/b).

Întrebări pentru discuţii:

1.    Cum dovediţi că rugăciunea este un semn al maturităţii spirituale ?
2.    Ce forme de rugăciune a menţionat Iacov în acest pasaj ?
3.    Pentru ce situaţii a recomandat Iacov rugăciunea personală ?
4.    Când trebuie să devină rugăciunea o mijlocire comună ?
5.    Cum poate fi interpretată ungerea cu untdelemn a celui bolnav ?
6.    Ce exemplu a folosit Iacov pentru a ne îndemna să ne rugăm pentru problemele naţiunii ?
7.    De ce trebuie să-i ajutăm pe cei ce au rătăcit de la adevăr să se întoarcă la Domnul?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *