Tiatira, biserica marcată de tradiţie

Apocalipsa 2:18-29 (Coloseni 2:22-23)

Scopul lecţiei: Să descoperim cauza tradiţionalismului din biserica din Tiatira, urmările acestei căderi spirituale şi modul în care poate fi biruit acest compromis.

Contextul lecţiei: În această zi a învierii, când prin textul pe care îl studiem vizităm biserica din Tiatira, ne aşteptam ca în acestă biserică să găsim o atmosferă de sărbătoare, un loc în care să fie slujit şi onorat numai Domnul Isus. Luând însă  în considerare afirmaţiile pe care Fiul lui Dumnezeu le-a făcut despre starea spirituală a acestei biserici (Apocalipsa 2:19-20), descoperim că dincolo de o activitatea intensă, în acestă biserică au fost făcute mari compromisuri doctrinare, prin care o mare parte dintre membrii ei au fost îndepărtaţi de la adevăr.

Domnul Isus se prezintă acestei biserici în: autoritatea Sa („Fiul lui Dumnezeu” – Apocalipsa 2:18/a; Psalm 2:2:7-12), atotştiinţa Sa (Cel ce „are ochii ca para focului” – Apocalipsa 2:18/b; 1:14; Daniel 10:6; Ieremia 16:17; Evrei 4:13) şi atotputernicia Sa („ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă” – Apocalipsa 2:18/c; Daniel 10:6; Matei 28:18; Apocalipsa 1:15), arătând că biserica din Tiatira este slujitoare („ştiu faptele tale”), iubitoare (ştiu”dragostea ta”), credincioasă (ştiu„credinţa ta”), dedicată (ştiu „slujba ta”), perseverentă (ştiu „răbdarea ta”) şi în progres („faptele din urmă sunt mai multe ca cele dintâi” – Apocalipsa 2:19).

Dacă afirmaţiile Domnului Isus despre această biserică s-ar fi oprit aici, am fi putut considera Tiatira o biserică perfectă. Numai că declaraţia: ”faptele tale din urmă sunt mai multe decât cele dintâi”, făcută de Domnul Isus, poate fi interpretată atât în sens pozitiv, arătând „creşterea”, cât şi în sens negativ exprimând„tradiţionalismul”, evidenţiat de faptul că membrii bisericii din Tiatira erau concentraţi mai mult asupra slujirii, faptelor şi activismului. Iar în decursul timpului aceste activităţi religioase au devenit o formă de tradiţie a bisericii.

Se poate ca acest activism să fi fost determinat de viaţa antrenantă a oraşului Tiatira, în care staţiona o mare garnizoană romană, care a transformat oraşul  într-un puternic centru militar şi un mare centru comercial (Fapte 16:14).

Conţinutul lecţiei:  studiind scrisoarea pe care Domnul Isus a trimis-o prin apostolul Ioan bisericii Tiatira (cea mai lungă dintre cele 7 scrisori prezentate la începutul cărţii Apocalipsa), descoperim că:

1.    O biserică afectată de tradiţionalism este orientată spre activităţi religioase 
  Apocalipsa 2:19

La fel ca în oraşul Tiatira, în care era o atmosferă vibrantă, animată de acţiunile militare, activităţile comerciale şi ritualurile religioase de la templul lui Apollo (zeul soare), şi în biserica din acest oraş era mult activism, fiindcă membrii bisericii erau antrenaţi într-o intensă activitate religioasă. Acest adevăr este subliniat de mărturia Domnului Isus, care a declarat în scrisoarea trimisă acestei biserici: „faptele tale de pe urmă, sunt mai multe decât cele dintâi!” (Apocalipsa 2:19/b). Faptul că membrii bisericii din Tiatira erau concentraţi asupra faptelor  nu este un rău în sine. Această atitudine a devenit însă o cursă periculoasă fiindcă a ajuns să fie un scop, promovat ca o tradiţie a bisericii. Datorită acestui fapt, membrii bisericii care erau concentraţi numai asupra a ceea ce s-au angajat să facă pentru Dumnezeu, nu au mai fost atenţi la învăţăturile străine care au pătruns în biserică (Apocalipsa 2:20).

2.    O biserică afectată de tradiţionalism este tolerantă cu învăţăturile false 
  Apocalipsa 2:20

Angajaţi  în aceste activităţi religioase, membrii bisericii din Tiatira au fost toleranţi cu cea mai periculoasă erezie din acea vreme. În biserică a fost tolerată slujirea femeii, activitatea profeţilor falşi şi promovarea imoralitatăţii şi a idolatriei (Apocalipsa 2:20). Pentru a arăta gravitatea acestei erezii, Domnul Isus se foloseşte de numele „Izabelei”, care nu identifică neaparat numele profetesei care o promova, ci mai degrabă esenţa acestei rătăciri, care a fost răspândită de împărăteasa Izabela, din timpul domniei lui Ahab (1 Împăraţi 16-19). Dacă  această regină idolatră, care a promovat imoralitatea şi idolatria (închinarea la Baal), a fost confruntată de Ilie şi a fost judecată şi pedepsită de Dumnezeu (1 Împăraţi 18:16-40; 2 Împăraţi 9:30-37), profetesa Izabela din biserica Tiatira îşi strecura învăţăturile fără nicio împotrivire (Apocalipsa 2:20).

3.    O biserică afectată de tradiţionalism este nepasătoare faţă de Dumnezeu 
  Apocalipsa 2:21-23

Dacă profetesa Izabela n-a avut nicio împotrivire în promovarea învăţăturilor ei din partea membrilor bisericii din Tiatira, este totuşi confruntată de Dumnezeu. Pentru ea şi grupul celor ce o urmau („copii ei” – Apocalipsa 2:23/a), Dumnezeu a rânduit o vreme de pocăinţă (Apocalipsa 2:21), urmat de un timp de judecată şi pedeapsă (Apocalipsa 2:22-23). Acest fapt ne arată că Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit,  iar pedeapsa pentru cei ce I se împotrivesc este dreaptă şi în acord cu faptele săvârşite (Apocalipsa 2:23). Cu toate că au beneficiat de o vreme de har, în  faţa  îndurării, judecăţii şi a pedeapsei lui Dumnezeu, promotorii acestei erezii au rămas indiferenţi, iar membrii bisericii nu au luat nicio atitudine (Apocalipsa 2:21/b; 2:2,6).

4.    O biserică afectată de tradiţionalism are şansa pocăinţei   Apocalipsa 2:24-29

Deşi Domnul Isus a oferit şansa pocăinţei chiar şi celor căzuţi (Apocalipsa 2:21), biruinţa şi răsplătirea spirituală o pot avea doar cei ce sunt gata să împlinească tot ceea ce porunceşte El.  Fiindcă membrii bisericii din Tiatira n-au acceptat cu toţii învăţătura promovată de Izabela şi nici n-au cunoscut cu toţii adîncimile păcatului spre care au fost atraşi de Satan (Apocalipsa 2:24), celor credincioşi  Domnul Isus le porunceşte să rămână statornici („tineţi cu tărie ceea ce aveţi” –Apocalipsa 2:25), să fie biruitori (Apocalipsa 2:26/a) şi să păzească până la sfârşit ceea ce au primit de la Domnul (Apocalipsa 2:26). Toţi cei ce vor împlini aceste îndemnuri vor primi ca răsplată  domnia (Apocalipsa 2:26/b-27; Psalm 2:8-9; 49:14) şi adevărata lumină (Apocalipsa 2:28; 2 Petru 1:19).

Întrebări pentru discuţii:

1.    Cum se prezintă Domnul Isus bisericii din Tiatira ?
2.    În ce au excelat membrii bisericii Tiatira ?
3.    De ce nu s-au împotrivit membrii bisericii din Tiatira ereziilor?
4.    De ce a fost învăţătura promovată de Izabela deosebit de periculoasă ?
5.    Ce învăţături sunt cel mai des tolerate astăzi ?
6.    Ce atitudine a avut Domnul Isus faţă de Izabela şi urmaşii acesteia ?
7.    Ce răsplată a promis Domnul Isus celor ce vor fi biruitori în faţa ereziilor ?

Pastor Dan Boingeanu

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *