Strategia Celui Rău: acuzarea omului

(Iov 1:6–12; 2:1–10; Ap.12:10)

Scopul lecţiei : să înţelegem de ce foloseşte diavolul tactica acuzării, şi să descoperim cum putem trăi în neprihănire, pentru ca acuzaţiile lui să fie nefondate.

Contextul lecţiei:

Dacă în primele lui acţiuni, Diavolul s-a îndreptat împotriva lui Dumnezeu, generând „răzvrătirea din cer”, şi împotriva omului, cauzând „căderea din Eden, după aceste atacuri spirituale, diavolul n-a depus armele. După ce a reuşit prin ispitire să-l atragă pe om de partea lui, atacurile diavolului au continuat având în atenţie „sămânţa femeii” despre care Dumnezeu a spus că îi va zdrobi capul (Gen.3:15).

În şirul acestor atacuri spirituale se înscrie şi „Acuzarea omului”. Deşi pasajele biblice de astăzi ne prezintă modul în care diavolul l-a acuzat pe Iov, acesta nu-i singurul pe care diavolul a încercat să-l pârască. Pe lista pârâţilor vom găsi numele lui Iosua (Zah.3:1–10) şi cu siguraţă şi a fiecăruia dintre noi (Ap.12:10).

Conţinutul lecţiei:

Luând în considerare obiceiurile şi modul de viaţă prezentate de cartea Iov, cei mai mulţi comentatori consideră că Iov a trăit pe vremea patriarhilor. Asemenea lui Avraam, Isac şi Iacov, şi Iov avea o familie numeroasă, multe proprietăţi şi mari posesiuni materiale.Fără să fi ştiut, Iov a ajuns însă să fie exponentul lui Dumnezeu, în bătălia împotriva diavolului. Strategia pe care a diavolul a folosit-o în această confruntare a fost „acuzarea”!

  1. Acuzarea lui Iov a fost nedreapta

Înainte ca diavolul să spună ceva împotriva lui Iov, a vorbit Dumnezeu despre el. În declaraţia Sa, Dumnezeu îl prezintă pe Iov ca fiind: un om neprihănit, curat la suflet, care se teme de Dumnezeu si se abate de la rău (Iov.1:8). După această declaraţie a lui Dumnezeu, ne‑am aştepta ca diavolul să fi rămas fară cuvinte. În obrăznicia sa, diavolul comenteză însă ce a spus Dumnezeu şi găseşte o acuzaţie, chiar şi atunci când nu există nimic de acuzat. Dacă n-a găsit nici o faptă vrednică de acuzare la Iov, a găsit motive de acuzaţie la Dumnezeu. Astfel diavolul spune că Iov slujeşte din interes (Iov1:9), condiţionat, (Iov 1:10), şi numai în timpuri bune (Iov.1:11–12). Prin modul său de viaţă Iov a trăit în aşa fel încât diavolul n-a avut fapte concrete pentru care să-l acuze. Mai sunt oare astăzi oameni care să trăiască la aceeaşi înălţime spirituală?

  1. Acuzarea lui Iov a fost repetată

Dacă Dumnezeul nostru nu oboseşte iertând, diavolul nu oboseşte acuzând. El nu încetează cu acuzaţiile nici zi, nici noapte (Ap.12:10). După ce Iov a trecut primul test al încercărilor (Iov.1:13–22), când diavolul se înfaţişează încă o dată înaintea lui Dumnezeu, în loc să-şi recunoască înfrângerea, acesta continuă cu acuzaţiile, învinuindu-l pe Iov că este insensibil la ceea ce se petrece în jurul său şi că rămâne credincios lui Dumnezeu doar pentru faptul că n-a avut de suferit fizic (Iov.2:3).

Acest fapt ne arată că diavolul nu renunţă uşor şi că ori de câte ori este întrebat, răspunde cu o acuzaţie (Iov.2:1-3).

III. Acuzarea lui Iov a fost tendenţioasă

Diavolul l-a acuzat pe Iov nu numai ca să dea un răspuns întrebărilor care i-au fost adresate. Intenţia lui era ca sa-l piardă, chiar dacă Iov nu merita aceasta, Diavolul dorea căderea lui Iov, numai ca să-l facă de ruşine pe Dumnezeu (Iov.2:3). De aceea a trecut foarte repede de la vorbe, la fapte. În urma acţiunilor diavolului, Iov şi-a pierdut posesiunile (Iov 1:13–17), familia (Iov 1:18–19), sănătatea (Iov 2:7), dar nu şi-a pierdut curăţia inimii (Iov 1:20–21), credinţa în Dumnezeu (Iov 2:9–10) şi atitudinea de mulţumire şi binecuvântare (Iov.2:9–10). Încercările provocate de diavol, care au venit val după val, nu l-au răpus ci i-au întărit tot mai mult încrederea în Dumnezeu.

Este demn de menţionat faptul că, deşi diavolul intenţionează să ne distrugă, el nu poate face nimic fără permisiunea lui Dumnezeu (Iov. 1:12; 2:6), toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu (Rom.8:28), iar Dumnezeu ne oferă ce are mai bun la urmă (Iov. 42:10–17).

Întrebări pentru discuţie:

  1. Care sunt lucrurile din viaţa voastră, pentru care diavolul ar fi îndreptăţit să vă acuze?
    2. Şi-ar asuma Dumnezeu vreun risc, dacă te-ar alege pe tine să fii exponentul Lui într-o
    bătălie spirituală de astăzi?
    3. Care sunt cele mai frecvente reacţii pe care le au oamenii atunci când le merge rău?
    4. A fost Dumnezeu nedrept cu Iov, fiindcă a îngăduit să ajungă în ciurul diavolului?
    5. Cum ar trebui să răspundem celor ce ne acuză, pentru a câştiga biruinţa în faţa pârâşilor?
    6. Care ar trebui să fie atitudinea nostră în încercări, ştiind că acestea sunt dimensionate de
    Dumnezeu ?
    7. Dacă diavolul nu oboseşte acuzând, care sunt lucrurile în care nici noi n-ar trebui să
    obosim?

Pator Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *