Stăpânirea demonică

Marcu 5:1-20 (Matei 12:43-45)

Scopul lecţiei: Să înţelegem care sunt urmările stăpânirii demonice, cum se poate dobândi eliberarea de sub acestă stăpânire şi care sunt schimbările pe care le aduce Domnul Isus în viaţa celor vindecaţi.

Contextul lecţiei: Starea cea mai de jos în care poate fi găsită fiinţa umană este identificată prin „stăpânire demonică” sau „posedare spirituală.” Prin stăpânire demonică înţelegem abilitatea anumitor demoni de a pătrunde în trupul uman, pentru a stăpâni şi controla gândirea, voinţa şi comportamentul acelei persoane. Daca în multe situaţii aceste experienţe sunt cazuri izolate, diagnosticate doar ca afecţiuni psihice sau mintale, există religii în care posedarea demonică este considerata a fi cea mai înaltă experienţă practicată ca şi act de cult.

În religia voodoo, religia naţională din Haiti, oamenii îşi ofera de bună voie trupul pentru a fi vehiculul (calul) pe care să călărească (Loa). Loa este spiritul religiei voodoo şi-i reprezintă pe îngeri (demoni) sau sfinţi.

Deşi în multe biserici acest subiect este neglijat, Sfânta Sriptură ne prezintă cazuri de stăpânire demonică întâlnite atât în perioada Vechiului Testament, cât şi în timpul slujirii Domnului Isus sau a apostolilor (1 Sam.16:14-23; Luca 7:20, Mat.4:24.8:16,28;9:32-34; 12:22;15:22 Luca 8:36; Fapte.5:13,16;8:6-8;8:18-19;19;10:38;16:16-24;19:11-20).

Stăpânirea demonică, ajungând la o frecvenţă tot mai mare în zilele noastre, va creşte în intensitate înaintea venirii Domnului Isus (I Tim.4:1-2; Ap.18:2).

Realitatea acestor experienţe ne arată cât de jos a ajuns fiinţa umană. Când omul ispitit de diavol a căzut, acesta a ajuns sub robia puterii întunericului (Ef.2:1-2; I Ioan 5:19), fiind influenţat spre păcat prin poftele cărnii, poftele ochilor, lăudăroşia vieţii şi ispitele diavolului (I Ioan 2:15-15; Iacov 1:13-15).

Dacă acestea sunt însă experienţe comune tuturor oamenilor, sunt anumite persoane care şi-au deschis viaţa pentru stăpânirea lui Satan. Pentru aceştia influenţa diavolului nu vine numai din afară, ci se exercită din lăuntrul fiinţei lor, prin pervertirea gândirii, anihilarea voinţei şi determinarea comportamentului.

Conţinutul lecţiei: În cazul pe care îl studiem în lecţia de astăzi, este mentionat faptul că Domnul Isus a a trecut pe celălalt ţărm al mării Galileei, în ţinutul Gadarenilor (Marcu. 5:1;Mat 8:28; Luca 8:26). Gadara a fost una dintre cele zece cetăţi cunoscute sub denumirea „Decapole”, pe care Domnul Isus a vizitat-o cel puţin de două ori (Marcu 5:1 Mat.4:25; Marcu 7:31).

Atunci când a venit întâia dată în acest ţinut şi a coborât din corabie, Domnul Isus a fost întâmpinat de un om care era stăpânit de puterea întunericului (Marcu 5:2;Luca 8:26).

Măsura stăpânirii demonice din viaţa acestei persoane este descoperită nu numai de cadrul în care locuia, sau de manifestările pe care le avea, ci şi de răspunsul pe care puterea întunericului l-a dat atunci când Domnul Isus i-a cerut să-şi prezinte identitatea.

Când a fost întrebat : „care îţi este numele ?”, demonizatul a răspuns: „numele meu este «Legiune», pentru că suntem mulţi” (Marcu 5:9). Dacă acest nume sub care şi-a prezentat identitatea puterea întunericului este conform cu realitatea, putem spune că acel gadarean era stăpânit de 6.000 de demoni, deoarece o legiune romană din vremea Domnului Isus număra 6.000 de soldaţi. Păstrând în atenţie aceste detalii descoperim:

  1. Efectele stâpânirii demonioce

Luând în considerare modul în care este prezentată de evanghelişti situaţia în care a ajuns omul stăpânit de diavol, constatăm că stăpânirea demonică conduce la izolare. Cel pe care l-a întâlnit Domnul în ţinutul Gadarei, era separat de familie şi de societate şi locuia printre morminte (Marcu 5:2;Mat.8:28;Luca 8:27).

Pentru că i-a fost anihilată voinţa, demonizatul din Gadara împlinea nu ceea ce şi-ar fi dorit, sau ceea ce alţii s-ar fi aşteptat, ci numai ceea ce îi permitea diavolul să facă. Din această cauză, acţiunile lui erau îndreptate numai spre rău şi distrugere (Marcu 5:4). Acest fapt ne ajută să înţelegem că stăpânirea demonică răpeşte libertatea şi controlează voinţa.

Mai mult însă decât atât; stăpânirea demonică denaturează fiinţa umană. Faptul că acel gadarean nu purta haine şi se automutila, Marcu 5:5;Luca 8:27 ne arată că diavolul generează o denaturare fizică. Faptul că nu se controla şi locuia în munţi sau printre morminte, ţipînd zi şi noapte (Marcu 5:5), ne arată că stăpânirea demonică generează o denaturare intelectuală. Iar faptul că era robit, fară bucurie şi fără nădejde, ne arată că stăpânirea demonică conduce şi la odenaturare spirituală. În loc să fie o binecuvântare, acel om a ajuns o ruşine pentru familie, o sperietoare pentru trecători (Mat.8:28), o problemă pentru societate (Marcu 5:3-4) şi un om pierdut, din perspectiva lui Dumnezeu (Mat.25:41;2Pet.2:4-9).

Luând în considerare toti aceşti factori putem spune că demonizatul din Gadara era un om necurat, fiindcă locuia printre morminte şi era stăpânit de un duh necurat, neîmbrăcat, fiindcă era gol din punct de vedere fizic dar şi spiritual,necontrolat, fiindcă acţiunile lui erau influenţate de puterea care îl stăpânea,neajutorat, fiindcă cei din jur nu-i puteau oferi nici un ajutor, nestăpânit, fiindcă rupea obezile şi cătuşele cu care era legat şi nefericit fiindcă diavolul i-a distrus viaţa de aici şi veşnicia.

  1. Eliberarea de sub stăpânirea demonică

Deşi stăpânirea demonică l-a condus pe acel gadarean pe treapta cea mai de jos a identităţii umane, Domnul Isus i-a adus eliberarea de sub această stăpânire, oferindu-i şansa unui nou început al vieţii. Este interesant de subliniat faptul că în dragostea Sa pentru cei pierduţi, Domnul Isus a avut iniţiativa acestei vindecări, a trecut Marea Galileei şi a venit în Gadara doar pentru acel om demonizat, căruia i-a oferit eliberarea, arătând că El are autoritate asupra puterii Întunericului (Luca 8:29;Marcu 5:8).

Autoritatea Domnului Isus a fost recunoscută de puterea celui rău, pentru că demonii ce-l stăpâneau pe acel gadarean au cunoscut cine este Cel ce le vorbeşte (Marcu 5:7), nu l-au putut împiedica pe cel posedat să alerge înaintea Domnului ca să se închine (Marcu 8:6), ştiau că îi aşteaptă chinuri şi pedeapsă (Mat.8:29; Marcu 5:7) şi au împlinit întocmai ceea ce li s-a poruncit (Mat.8:32;Marcu 5:10-13).

Dacă pentru cel stăpânit de diavol semenii n-au fost de nici un ajutor şi prin intervenţiile lor aceştia chiar i-au mărit suferinţa, ajutorul i-a venit din partea lui Dumnezeu care i-a adus eliberarea prin lucrarea Domnului Isus. Aceeaşi eliberare o poate aduce Dumnezeu şi atăzi pentru toţi cei ce cred şi acceptă domnia lui Hristos (Ef.2:1-6; Rom 6:11-14).

  1. Binecuvântările trăite de cel eliberat

După eliberare, gadareanul întâlnit de Domnul Isus a recăpătat tot ceea ce pierduse datorită stăpânirii demonice. Astfel el şi-a redobândit libertatea, integritatea fizică şi cea mintală (Marcu 5:15; Luca 8:35). Domnul Isus i-a redat demnitatea umană, pentru că după eliberare, cel stăpânit de puterea întunericului s-a integrat în societate, trăind asemeni celorlalti oameni. La cel eliberat de sub stăpânirea demonică întâlnim însă o schimbare mult mai profundă decît cea personală si socială.

Acestă schimbare este de natură spirituală şi este dovedită prin faptul că omul eliberat a avut un raţionament corect. Când locuitorii din Gadara l-au rugat pe Domnul Isus să plece, el a facut o alegere diferită, rugându-L pe Domnul, să-l lase să-L urmeze (Marcu 5:18). Iar când a fost trimis de Domnul la ai lui, cel vindecat a ascultat şi s-a întors acasă povestind tot ceea ce i-a făcut Domnul, fiind o bună mărturie (Marcu 5:19-20). Dacă diavolul a facut din acest om o sperietoare pentru cei în mijlocul cărora traia, Domnul Isus i-a adus o aşa schimbare a vieţii încât a ajuns să fie o minune pentru toţi cei pe care îi întâlnea ( Marcu 5:20)

Întrebări pentru discuţii:

  1. De ce este considerată stăpânirea demonică a fi cea mai de jos treaptă spirituală ?
  2. Care sunt urmările stăpânirii demonice?
  3. Prin ce se aseamănă, sau diferă, tratamentul societăţii de astăzi exprimat faţă de cei stăpâniţi de puterea întunericului, cu cel din societatea din vremea Domnului Isus?
  4. Care ar trebui să fie răspunsul Bisericii faţă de acestă problemă ?
  5. De ce creştinii sunt indiferenţi, neputincioşi sau plini de teamă în faţa aceste provocări?
  6. Poate un creştin adevărat să fie stăpânit de puterea demonică?
  7. Care sunt semnele unei eliberări autentice ?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *