Slujeşte cu dragoste

Romani 12:9-21 (Romani 12:10)

Scopul lecţiei: Să înţelegem modul în care se maifestă dragostea şi să descoperim cine sunt aceia faţă de care dragostea se exprimă.

Contextul lecţiei:  Apostolul Pavel şi-a început secţiunea practică a epistolei pe care a adresat-o celor din Roma cu o chemare la dedicare (Rom. 12:1), o chemare la separare faţă de lume (Rom. 12:2) şi o chemare la slujire potrivit cu darul pe care l-am primit (Rom. 12:3-8). În continuarea aceluiaşi capitol (Rom. 12:9-21), el ne arată însă că această slujire nu poate fi împlinită fără dragoste. Dacă în 1 Cor. 13:1-13, apostolul Pavel prezintă un poem al dragostei, textul pe care îl studiem poate fi intitulat „lucrarea” sau „slujirea”  dragostei, fiindcă ne arată cum se manifestă dragostea şi faţă de cine se exprimă aceasta.

Pentru cei neprihăniţi dragostea nu trebuie să rămână numai un sentiment, sau numai o declaraţie, ci trebuie să devină o acţiune, care se manifestă practic prin dăruire şi slujire   (Ioan 3:16; 1 Ioan 3:18; 4:7-11).

Conţinutul lecţiei: În textul pe care îl studiem, apostolul Pavel ne arată, prin îndemnuri concrete, cum se manifestă dragostea adevărată faţă de fraţi, semeni şi vrăjmaşi.

1.    Manifestarea dragostei faţă de fraţii de credinţă
(Rom. 12:9-14)

Ştim că apostolul Pavel se adresează în primul rînd celor din biserică deoarece el scrie această epistolă bisericii din Roma, iar în prima parte a capitolului pe care îl studiem (Rom. 12:1-8 ) a vorbit despre relaţia dintre cei credincioşi, asemănîndu-i cu un trup (Rom. 12:4-5), şi slujbele pe care cei credincioşi trebuie să le împlinească în cadrul bisericii, unul faţă de celălalt (Rom. 12:6-8). Pentru că este posibil ca unii să folosescă un dar spiritual într-un mod nespiritual, sau să aibă o atitudine greşită , apostolul Pavel arată   că în cadrul bisericii fiecare slujire trebuie împlinită în dragoste.

Astfel, el ne arată că dragostea pentru fraţi trebuie să fie : sinceră – fără prefăcătorie (Rom. 12:9), curată – se uneşte numai cu ce este bine (Rom. 12:9/b), reciprocă – manifestată  unul faţă de celălalt (Rom. 12:10/a), altruistă – dă întîietate  altuia (Rom. 12:10/b), statornică – este fără preget (Rom. 12:11/a), înflăcărată – este plină de râvnă (Rom. 12:11/b) şi slujitoare – antrenată în a sluji lui Dumnezeu (Rom. 12:11/c) şi sfinţilor, respectiv, fraţilor (Rom. 12:13). Această slujire este împlinită cu bucurie, răbdare şi rugăciune (Rom. 12:12)  şi cu binecuvântarea chiar şi a prigonitorilor (Rom. 12:14).


2.    Manifestarea dragostei faţă de semeni
(Rom. 12:15-16)

Manifestarea dragostei prezentată în aceste vesete, deşi poate fi aplicată şi la relaţiile frăţeşti, poate fi însă extinsă şi la ceilalţi oameni. Astfel, în relaţia cu semenii, dragostea este părtaşă la bucuriile şi necazurile celorlaţi. Este demn de menţionat faptul că apostolul Pavel ne îndeamnă să ne bucurăm cu cei ce se bucură, să plîngem cu cei ce plîng (Rom. 12:14) şi nu să plângem când unii se bucură, sau să ne bucurăm când unii plâng, aşa cum se întâmplă deseori în lumea în care trăim.  În relaţia cu semenii dragostea nu este discriminatorie, ci îi tratează pe toţi în mod egal (Rom. 12:16/a; 15:5; 1 Cor. 1:10; Fil. 2:2-4), nu urmăreşte întâietatea (Rom. 12:16/b; Ps. 131:1-2; Marcu 12:38-40; Luca 14:7-11) şi nu se autoapreciază (Rom. 12:16/c; Rom. 12:3; Prov. 3:7;26:12; Isaia 5:20-21; Ap. 3:17-18).

3.    Manifestarea dragostei faţă de vrăjmaşi (Rom. 12:17-21)

După ce a arătat cum se manifestă dragostea celor credincioşi  faţă de membrii din biserică  şi faţă de cei din societate, în încheiarea acestui capitol, apostolul Pavel ne descoperă modul în care se manifestă dragostea faţă de vrăşmaşi. Astfel, în confruntarea cu oamenii dificili, dragostea binecuvântează, nu blestemă (Rom. 12:14), nu răspunde cu acelaşi rău care i s-a făcut (Rom. 12:17/a; Mat. 5:38-48), acţionează corect, urmărind binele general (Rom. 12:17/b; 2 Cor. 8:20-21) , caută pacea (Rom. 12:18; 14:19; Evrei 12:14), nu se răzbună (Rom. 12:19; Luca 6:27-38), acţionează cu generozitate (Rom. 12:20; 2 Împ. 6:20-23) şi răspunde răului cu bine (Rom. 12:9; 17,21).

Întrebări pentru discuţii:

1.    Faţă de cine trebuie să-şi arate dragostea cei neprihăniţi?
2.    Ce trăsături are dragostea ce defineşte relaţia dintre fraţi ?
3.    Care dintre aceste trăsături ale dragostei este cel mai puţin manifestată astăzi ?
4.    Ce atitudine trebuie să aibă dragostea faţă de ceea ce este rău ?
5.    De ce nu mai au oamenii din zilele noastre aceeaşi atitudine faţă de rău?
6.    Cum se manifestă dragostea în relaţia cu semenii ?
7.    Care este atitudinea dragostei faţă de vrăjmaşi ?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *