Sardes, biserica moartă spiritual

Apocalipsa 3:1-6 (Efeseni 5:10-14)

Scopul  lecţiei : Să descoperim simptomele morţii spirituale, cauzele care au generat această cădere spirituală şi ce remediu spiritual a prezentat Domnul Isus bisericii din Sardes pentru a ieşi din această  stare.

Contextul lecţiei: Sardesul a fost capitala vechiului regat al Lidiei. Era un oraş situat pe un platou înalt, spre care era o singură cale de acces. Faptul că era înconjurată de văi adânci a facut ca această cetate Sardes să fie imposibil de cucerit. Această poziţie strategică i-a determinat pe locuitorii din Sardes sa aibă o încredere falsă, considerându-se la adăpost de orice pericol.

Cu toate acestea, cetatea a fost cucerită de către Cir în anul 549 î.Hr. şi mai târziu de către Alexandru Macedon. De fiecare dată însă, cuceritorii i-au luat pe locuitorii cetăţii prin surprindere. Un grup de soldaţi au escaladat peretele muntelui şi zidul cetăţii, după care au deschis porţile pentru colegii lor, care au jefuit cetatea şi au dărâmat construcţiile impunătoare. După aceste incidente, cetatea Sardes a continuat să fie locuită, dar nu a mai ajuns niciodată la strălucirea şi faima pe care a avut-o înainte.

Deşi nu se cunoaşte modul în care biserica din Sardes a luat fiinţă, urmărind scrisoarea care i-a fost adresată putem constata că în vremea începuturilor această Biserică a avut o perioadă de progres şi de biruinţă spirituală. Însuşi Domnul Isus le spune celor din Sardes să-şi aducă aminte de felul cum au auzit şi au primit Cuvântul lui Dumnezeu (Apocalipsa 3:3). Însă, odată cu trecerea vremii, viaţa spirituală a acestei biserici a decăzut, iar istoria ei s-a asemănat cu cea a oraşului în care era aşezată. Biserica a pierdut strălucirea şi faima de altădată şi a ajuns în ruină spirituală. Cineva a identificat această biserică numind-o „mormânt spiritual”, fiindcă în scurgerea vremii în biserica din Sardes s-au conturat tot mai mult semnele morţii spirituale.

Conţinutul lecţiei:  Studiind scrisoarea pe care a trimis-o Domnul Isus prin apostolul Ioan acestei biserici descoperim trăsăturile spirituale ale unei biserici aflate în pragul morţii spirituale.

1 . Biserica aflată în pragul morţii spirituale este o biserică numai cu numele   Apocalipsa 3:1-2

Bisericii din Sardes, Domnul Isus îi spune: „îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort” (Apocalipsa 3:1). De aceea putem spune că tot ceea ce a rămas despre biserica din Sardes a fost numai numele („eticheta”). Sardis înseamnă „cei salvaţi”, sau „cei ce au ieşit afară”. Deşi acest nume mai era încă folosit pentru identificarea acestei biserici, viaţa practică a membrilor bisericii era departe de a fi la înălţimea acestei numiri. În spatele etichetei şi a lucrurilor de suprafaţă, în Sardes se ascundea „moartea”!  Şi astăzi sunt tot mai mulţi oameni care, atunci când sunt întrebaţi despre identitatea lor spirituală se ascund sub numele de „creştin”, deşi viaţa lor nu confirmă ceea ce spun. Apostolul Ioan arată că este un mare har să fi numit creştin, dar adevărata binecuvântare o trăiesc numai cei ce trăiesc ca adevăraţi creştini (1 Ioan 3:1-2).

Membrii bisericii din Sardes erau preocupaţi mai mult de imagine şi de aparenţe decât de o mărturie practică. Acelaşi lucru se întâmplă deseori şi astăzi cu unii creştini care sunt preocupaţi mai mult de ambalajul vieţii lor spirituale decât de conţinutul acesteia.

2. Biserica aflată în pragul morţii spirituale este o biserică numai cu trecut    Apocalipsa 3:3

În viaţa unei biserici pot fi întâlnite mai multe etape spirituale. De multe ori istoria spirituală a unei biserici începe cu o persoană care L-a cunoscut pe Dumnezeu, continuă cu o trezire spirituală, devenind o mişcare, se maturizează devenind un monument şi apune ajungând un mausoleu. Biserica din Sardes a ajuns la stadiul de mausoleu.
Pentru biserica din Sardes, eroii erau în mormânt, sfinţii în vitrină, iar  în prezent în biserică era un puternic miros de tamâie care întreţinea o atmosferă de mormânt. Deşi biserica din Sardes a avut un început frumos, prezentul nu mai era la înalţimea începuturilor. Iar în viata lor spirituală, membrii bisericii din Sardes înaintau pe drumul care duce spre moarte, la fel ca toţi ceilalţi oameni ce nu-L cunosc pe Dumnezeu.

3. Biserica aflată în pragul morţii spirituale este o biserică fără mărturie   Apocalipsa 3:4-5

Prin scrisoarea care le-a fost adresată de Domnul Isus, membrii bisericii din Sardes au fost anunţaţi că sunt numai câteva nume ale unor membri din biserică care nu şi-au pătat hainele. Toţi ceilalţi aveau hainele mânjite (Apocalipsa 3:4). Această subliniere era o referire clară la starea de păcat şi compromis în care a ajuns biserica. Pentru a avea o bună mărturie, Domnul Isus a arătat că cei neprihăniţi trebuie să-şi păstreze haina sufletului curată, iar cei ce vor birui vor fi îmbrăcaţi în haine albe (Apocalipsa 3:4-5). Pentru a fi pregătită să-L întâmpine pe Domnului Isus, biserica trebuie să poarte acest veşmânt al neprihănirii (Apocalipsa 19:8-9; Matei 22:11-12) . În contrast însă cu starea de neprihănire în care trebuie să fie înveşmântată Biserica, într-o biserică aflată în pragul morţii spirituale, veşmântul inimii este murdărit de păcat, iar mărturia credincioşilor (membrilor) este compromisă.

4. Biserica aflată în pragul morţii spirituale este o biserică fără faptele credinţei  Ap.3:2

Când Domnul Isus a cercetat biserica din Sardes, a declarat: „n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu” (Apocalipsa  3:2). Această declaraţie ne arată că faptele pe care le săvârşim nu pot fi ascunse de Dumnezeu. În repetate rânduri, în conţinutul scrisorilor adresate bisericilor din Asia Mică, întâlnim declaraţia: „Ştiu faptele tale!” (Apocalipsa 2:2, 2:19, 3:1, 3:8, 3:15). Privindu-i pe membrii bisericii din Sardes, Domnul Isus nu numai că ştia ceea ce înfăptuiseră ei, ci cunoştea şi natura faptelor pe care aceştia le-au săvârşit; faptele lor nu erau desăvărşite!  Nu erau fapte ale pocăinţei şi ale credinţei, ci mai degrabă fapte ale firii pământeşti. Iar prin fapte nedesăvârşite putem înţelege şi că ei nu terminaseră ceea ce au început (Psalm 1:3).

5. Biserica aflată în pragul morţii spirituale este o biserică fără puls spiritual 
  Apocalipsa 3:1-5

Domnul Isus îi pune bisericii din Sardes diagnosticul cel mai sever dintre toate bisericile pe care le-a examinat, spunând : „eşti mort”,  „veghează , şi întăreşte ce ramâne, care e pe moarte” (Apocalipsa 3:1-2). Această declaraţie ne arată că în biserica din Sardes erau mai multe semne ale morţii spirituale decât ale vieţii din Dumnezeu. Biserica nu poate trăi prin experienţele trecute,  prin programe sau activităţi, ci are viaţă spirituală numai prin prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt. Însuşi Domnul Isus a spus: ”Eu am venit ca oile mele să aibă viaţa, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Pentru că într-o biserică aflată în moarte spirituală Domnul Isus şi Duhul Sfânt nu mai au locul pe care îl merită, viaţa nu mai este o manifestare evidentă, ci abia mai pâlpâie.

Fiindcă Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului (2 Petru 3:9),  pentru toţi cei cuprinşi de somnul morţii spirituale, asemenea mesajului trimis Bisericii din Sardes, El sună deşteptarea (Apocalipsa 3:2). Acest semnal al deşteptării cuprinde o chemare la pocăinţă (Apocalipsa 3:3), un îndemn la cercetare (Apocalipsa 3:3) şi o chemare pentru a umbla în lumină şi adevăr (Apocalipsa 3:3-5). Iar pentru cei ce vor birui şi vor umbla în ascultare şi curăţie, promisiunile Domnului Isus sunt măreţe : „vor fi îmbracati în alb” (Apocalipsa 3:4), „vor fi împreuna cu El” (Apocalipsa 3:4), „nu li se va şterge numele din cartea vieţii” (Apocalipsa 3:5), iar numele lor „vor fi mărturisite înaintea Tatălui şi înaintea îngerilor”  (Apocalipsa 3:5). Însă pentru cei ce vor continua în aceiaşi stare de păcat şi neveghere spirituală , judecata va veni  ca un hoţ (Apocalipsa 3:3).

Întrebări pentru discuţie:

1.    Care au fost semnele morţii spirituale în biserica din Sardes ?
2.    De ce a ajuns biserica din Sardes în acestă stare spirituală ?
3.    De ce trebuie ca viaţa spirituală să aibă nu numai etichetă ci şi conţinut ?
4.    Prin ce lucruri încearcă şi astăzi anumite biserici să-şi ascundă starea spirituală în care se găsesc ?
5.    Prin ce îndemnuri a fost ajutată biserica din Sardes să găsească viaţa din belşug ?
6.    Care sunt evidenţele vieţii spirituale ?
7.    Ce răsplată a fost promisă celor biruitori din biserica din Sardes ?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *