Responsabilităţile faţă de cei din familie

1 Petru 3:1-7 ( 1 Timotei 5:8)

Scopul lecţiei: Să cunoaştem responsabilităţile pe care le avem faţă de partenerul de viaţă şi faţă de familie şi să descoperim modul în care le putem împlini.

Contextul lecţiei:
  Continuînd şirul imperativelor adresate celor ce treceau printr-o vreme de  suferinţă şi necazuri, apostolul Petru subliniază la începutul capitolului trei al primei sale epistole responsabilităţile pe care le au cei credincioşi faţă de cei din familie.

După ce a vorbit despre supunerea faţă de autorităţi (1 Petru 2:13-17), despresupunerea faţă de angajatori (1 Petru 2:18-20) şi a prezentat exemplul supunerii Domnului Isus (1 Petru 2:22-23), apostolul Petru foloseşte acelaşi imperativ şi pentru viaţa de familie, spunînd: „Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri…” (1 Petru 3:1/a). La fel însă ca în cazurile precedente, apostolul Petru nu s-a rezumat numai la a porunci atitudinea pe care trebuie să o aibă un partener faţă de celălat partener de viaţă, ci a prezentat şi motivaţiile care determină această atitudine precum şi modul practic în care aceasta poate fi împlinită (1 Petru 3:1-7).

Cunoscând  şi împlinind aceste responsabilităţi, apostolul Petru arată că cei credincioşi pot avea o familie fericită şi de succes şi într-o vreme de prigoană, sau chiar şi atunci când unul dintre parteneri nu-L cunoaşte pe Domnul.

Conţinutul lecţiei:  Studiind acest pasaj în care apostolul Petru a adresat  îndemnuri concrete atât soţiei (nevestelor) cât şi soţului (bărbaţilor), descoperim:

1.    Responsabilităţile soţiei faţă de soţ (1 Petru 3:1-6)

Pentru a sublinia responsabilitatea soţiilor (nevestelor) faţă de soţii (bărbaţii) lor, apostolul Petru repetă de două ori termenul „upotasso” (1 Petru 3:1;5). Acesta este un termen militar ce defineşte o raportare corectă faţă de o autoritate. Prin folosirea acestui termen, apostolul Petru arată că soţul este o autoritate faţă de care soţia trebuie să se supună. Această atitudine este cu atât mai surprinzătoare cu cât apostolul Petru foloseşte acest imperativ chiar şi în cazul unei familii în care soţul este necredincios (1 Petru 3:1).

Pentru a întări această atitudine, apostolul Petru arată că supunerea este o poruncă ( fiindcă foloseşte un imperativ, 1 Petru 3:1/a), o mare oportunitate (pentru că prin acestă atitudine soţiile pot vorbi chiar şi atunci când nu folosesc cuvintele, 1 Petru 3:1/b-2) şi o podoabă spirituală, care dă frumuseţe şi farmec omului lăuntric (1 Petru 3:4-6).

Termenul folosit de apostolul Petru pentru a defini podoaba îşi are rădăcina în  grecescul „kosmos”, care arată modul în care Dumnezeu a înzestrat universul pentru a-i dărui frumuseţe şi farmec. De la această rădăcină provine termenul „cosmetică”  atât de folosit în zilele nostre.

Apostolul Petru zugrăveşte aceast farmec lăuntric făcând însă un contrast între podoaba trupului (a omului de afară) şi podoaba lăuntrică (a omului ascuns al inimii) (1 Petru 3:3-4) şi îşi motivează acest îndemn folosind exemplul Domnului Isus („tot astfel”, 1 Petru 2:21-25; 3:1/a), exemplul femeilor sfinte (1 Petru 3:5),exemplul Sarei (1 Petru 3:6/a) şi exemplul familiei acesteia („fiicele ei”, 1 Petru 3:6/b).

2.    Responsabilităţile soţului faţă de soţie ( 1 Petru 3:7)

Deşi imperativele folosite de apostolul Petru pentru  prezentarea responsabilităţilor soţului faţă de soţie sunt cuprinse doar într-un singur verset, acest fapt nu ne îndreptăţeşte să spunem că aceste responsabilităţi sunt mai puţin importante. Cu aceeaşi autoritate şi tot sub aceeaşi formă de imperativ, apostolul Petru porunceşte bărbaţilor să convieţuiască (să locuiască împreună)  cu soţiile lor („purtaţi-vă şi voi la rîndul vostru”, 1 Petru 3:7/a).  Acest imperativ nu înseamnă doar a sta sub acelaşi acoperiş, ci a-ţi împărtăşi deplin viaţa, din punct de vedere fizic, sentimental şi spiritual cu partenerul de viaţă (Ef. 5:31; 5:25; 1 Cor.5:1-5; Tit 2:4-5).

Completând şirul acestor responsabilităţi, apostolul Petru arată că bărbaţii trebuiesă se poarte cu înţelepciune faţă de soţiile lor  (Col. 3:16) şi să le ofere cinste, atenţie şi preţuire, ca unui vas mai „slab” (gingaş, firav, sau fragil, 1 Petru 3:7; 1 Cor. 12:20-26).

Bărbaţii trebuie să-şi împlinească aceste responsabilităţi faţă de soţiile lor pentru ca să poată avea parte atât de binecuvântările vieţii fizice (să moştenească împreună harul vieţii), cât şi binecuvântările vieţii spirituale (să nu le fie împiedicate rugăciunile) (1 Petru 3:17; 3:9; Mat. 18:19-20)

Întrebări pentru discuţii:

1. Ce imperativ a repetat apostolul Petru pentru a arăta responsabilitatea soţiilor faţă de soţi ?
2. De ce în vremea în care trăim nu mai  mai este accentuată supunerea soţiilor faţă de soţi ?
3. Ce motivaţii l-au determinat pe apostolul Petru să poruncească această atitudine ?
4. Ce exemple a folosit apostolul Petru pentru a întări această poruncă ?
5. Care sunt responsabilităţile soţilor faţă de soţiile lor ?
6. Care dintre aceste responsabilităţi este mai neglijată astăzi ?
7. Care sunt binecuvântările pe care le primesc cei ce-şi împlinesc aceste responsabilităţi ?

Pastor Dan Boingeanu

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *