Pune-ţi coiful mântuirii

(dobândeşte o gândire nouă)

Coloseni 3:1-25 (2 Corinteni 10:5)

Scopul lecţiei: Să înţelegem ce înseamnă „coiful mântuirii”, cine sunt cei care îl poartă şi care sunt binecuvântările pe care le primesc cei ce sunt echipaţi cu această armă spirituală.

Contextul lecţiei: Următoarea piesă din armura creştină pe care o menţionează apostolul Pavel este „coiful mântuirii” (Ef. 6:17/a). Această armă spirituală nu este prezentată individual ci în conexiune cu „centura adevărului”, ”platoşa neprihănirii”, ”râvna Evangheliei” şi „scutul credinţei”. Înţelegem acest fapt deoarece atunci când prezintă această armă spirituală apostolul Pavel foloseşte conjuncţia „şi”, care implică o enumerare (Ef.6:17).

Pentru că prima luptă spirituală se desfăşoară la nivelul gândirii, „coiful mântuirii” este o armă care ne protejează mintea şi ne ajută în luarea deciziilor. Chiar de la începutul istoriei umane Satan şi-a concentrat toată puterea atacurilor lui pentru a schimba gândirea omului. El nu ne poate determina să păcătuim până când nu ne convinge să acceptăm păcatul. Datorită acestui fapt, mintea este centrul de control care va decide dacă păcătuim sau nu.

Dacă decidem să păcătuim, atunci ajungem sub robia păcatului (Ioan 8:34), conduşi de dorinţe păcătoase (Tit.3:3; 2 Pet.2:12-19), sub stăpânirea celui rău (1 Ioan.5:19; Ef.2:1-3) şi, pierzând binecuvântarea, ne aşteaptă pedeapsa lui Dumnezeu (Rom.6:23; 2 Tes.1:6-10).

Când decidem să nu păcătuim, respingem gândurile sugerate de diavol (2 Cor.10:3-5), ne păstrăm curaţi (Rom.12:1-2; 1 Tim.1:18-20), Îl urmăm pe Hristos (Fil.3:13-16; 1Cor.14:20; Ef.4:11-15) şi ne pregătim pentru a primi binecuvântarea şi viaţa veşnică (Rom.8:5-11; Ef.2:4-9).

Acest proces al bătăliei spirituale purtat la nivelul gândirii îl întâlnim exemplificat în cazul Evei (Gen. 3:1-6), al lui Iuda (Ioan 12:4-7; Ioan 13:2; 18-30), al lui Simon Petru (Mat. 16:13-23; Luca 22:31-32), sau în cel al fiilor lui Zebedei (Luca 9:51-56).

Diavolul acţionează în acelaşi fel şi astăzi, semănând îndoială (Iac. 1:5-7; 1 Tim2:8; Mat.21: 21), semănând minciuna – neghina ereziilor – (2 Cor. 11:3; Rom. 16:17-18; 2 Tes.2:7-12), conducând spre plăceri fizice precum lucrurile lumii (I Ioan 2:15-17; Fil. 3:19), mândria (1 Tim. 6:3-5; Col. 2:16-19) iubirea de bani (1Tim.6:9-10) şi plăcerile carnale (Tit 3:3; Iuda1:7-8; 1 Tes.4:3-5). Cei ce se lasă atraşi în această cursă nu au nicio protecţie a minţii, fiind conduşi spre orbire spirituală ( Ioan 8: 39-47; Mat. 13:14-16; Rom.1:20-32; 2 Cor.4:4).

Conţinutul lecţiei: A purta coiful mântuirii înseamnă a dobândi o gândire nouă, care să nu mai fie alterată de păcat şi de minciunile diavolului ( 2 Cor. 4:5-6; Ef. 1:15-21) având siguranţa şi nădejdea mântuirii (Evrei 10:39; 1 Tes.5:4-10). Termenul grecesc „elpis” în care îşi are rădăcinile cuvântul „nădejde” înseamnă de fapt „a aştepta cu încredere” (2 Cor. 4:16-5:8). Cel credincios are această siguranţă ştiind că a fost mântuit (în trecut) de penalitatea păcatului prin actul de justificare (2 Tim.1:9-10), este mântuit (în prezent) de puterea păcatului prin actul de sfinţire (Tit. 2:11-15; Rom. 6:11-14) şi va fi mântuit (în viitor) de prezenţa păcatului prin actul de glorificare (1 Tes. 1:9-10; Evrei 9:28; Fil. 3:21).

Păstrând în atenţie această luptă spirituală prin care diavolul încearcă să ne controleze gândirea şi studiind textul lecţiei biblice de astăzi în contextul subiectului pe care îl urmărim, descoperim că:

1. Cei ce poartă coiful mântuirii au o gândire nouă  (Coloseni 3:1)

Apostolul Pavel arată explicit acest lucru spunând: ”dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii” (Col. 2:20) de ce mai trăiţi după preceptele lumii, respectând porunci precum: ”nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!” (Col. 2:22). Aceste învăţături nu mai au nicio valoare pentru noua împărăţie în care am intrat (Col. 2:22-23) pentru că cei ce au înviat împreună cu Hristos trăiesc după legile Împărăţiei lui Dumnezeu (Col. 3:1; Ef. 4:17-24). Când cineva a devenit cetăţean al unei alte ţări el trebuie să schimbe şi constituţia pe care trebuie s-o respecte, trăind o viaţă nouă, după alte precepte (Ef. 2:19-22; Gal. 2:19-20; 2 Cor. 5:16-17).

2. Cei ce poartă coiful măntuirii au în atenţie lucrurile de sus (Coloseni 3:2-4)

Gândirea celor ce au înviat împreună cu Hristos nu este îndreptată spre lucrurile de aici, ci spre cele de sus. Copiii lui Israel au suferit multe înfrângeri în timpul călătoriei prin pustie pentru că în loc să gândească la lucrurile ce le erau puse înainte şi la moştenirea pe care urmau s-o primească în Canaan au rămas cu gândul la usturoiul, prazul şi oalele cu carne din Egipt (Ex. 16:2-3; Num. 11:4-6). Cei a căror minte a fost luminată de Hristos nu mai gândesc la lucrurile de pe pământ (Luca 9:46-48; Fil. 3:13-21) ci au în atenţie lucrurile viitoare (Ier. 29:11; Tes. 5:8; Evrei 6:17-20; 1 Tes. 4:13-18; 2 Cor. 4:16-5:10).

3. Cei ce poartă coiful măntuirii se împotrivesc firii (Coloseni 3:5-10)

Cei ce au înviat împreună cu Hristos şi au o gândire cerească, au o atitudine categorică faţă de păcat şi faţă de provocările firii vechi. Imperativele folosite de apostolul Pavel în acest pasaj sunt radicale: „omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ” (Col. 3:5), „lăsaţi-vă de toate aceste lucruri” (Col. 3:8), şi „nu vă minţiţi unii pe alţii”(Col. 3:9). În viaţa celor ce pun în practică aceste imperative nu mai este loc de dialog şi de negociere cu păcatul sau cu diavolul (Jud. 14:1-16:31) pentru că  aceştia sunt dedicaţi deplin procesului de sfinţire, exemplificat prin dezbrăcarea de omul cel vechi şi îmbrăcarea în omul cel nou, în asemănare cu Hristos ( Col. 3:9-10; Ef. 4:22-32; 1 Tes. 5:4-8; Rom. 13:11-14).

 4. Cei ce poarta coiful mântuirii urmăresc unitatea (Coloseni 3:11-17)

Apostolul Pavel arată că cei ce au gândul lui Hristos urmăresc lucrurile care conduc la unitate (Fil. 3:15-16). Standardul unităţii este: ”Hristos totul şi în toţi”(Col. 3:11) şi se realizează depăşind barierele religioase, etnice şi sociale (Col. 3:11), atunci când toţi cei aleşi de Dumnezeu sunt îmbrăcaţi în aceleaşi virtuţi spirituale (Col. 3:12), dezvoltă relaţii bune (Col. 3:13-15), comunică în adevăr (Col. 3:16) şi lucrează pentru slava lui Dumnezeu (Col. 3:17).

5. Cei ce poartă coiful mântuirii îşi împlinesc responsabilităţile (Coloseni 3:18-25)

Dacă în lumea în care trăim cei mai mulţi oameni au în atenţie drepturile ce li se cuvin, apostolul Pavel arată că cei ce au înviat împreună cu  Hristos trebuie să aibă în atenţie responsabilităţile pe care trebuie să le împlinească. Astfel, soţiile trebuie să înveţe să se supună bărbaţilor lor (Col. 3:18), bărbaţii să-şi iubească soţiile (Col. 3:19), copii să asculte de părinţi (Col. 3:20), părinţii să se poarte cu înţelepciune (Col. 3:21), robii să lucreze cu credincioşie (Col. 3:22) iar stăpânii să plăteasca salariul întreg (Col. 4:1). Aceste responsabilităţi trebuie împlinite cu o motivaţie corectă  şi cu nădejdea că răsplătirea vine de la Dumnezeu ( Col. 3:23-25).

Întrebări pentru discuţii:

1.    Ce înseamnă a purta coiful mântuirii ?
2.    De ce credeţi că diavolul luptă pentru a ne stăpâni gândirea ?
3.    Ce mărturii arată că gândirea omului fără de Dumnezeu este pervertită ?
4.    Puteţi da exemple ale celor ce au fost înfrânţi în lupta spirituală fiindcă au acceptat gândurile sugerate de diavol ?
5.    Ce mărturii arată că o persoană poartă coiful mântuirii ?
6.    De ce o persoană născută din nou trebuie să gândească la lucrurile de sus ?
7.    Care dintre gândurile oamenilor sau dintre cele sugerate de diavol reprezintă cea mai mare provocare pentru biserică astăzi ?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *