Provocarea Misiunii Mat.28:16-20

Daca moartea Domnului Isus a facut ca viata ucenicilor sa fie în deriva, învierea Sa din morti , a adus pentru acestia si toti cei ce vor crede în El, o mare provocare ! Aceasta este cunoscuta sub numele de „Marea Trimitere” Mat.28:16-20. Într-o societate orientata spre „acum” si „aici” în care multi crestini si-au pierdut sensul si scopul vietii , este important sa luam în serios „ Provocarea misiunii” !

a. Aceasta provocare este deosebita pentru ca a fost facuta într-un
cadru oficial.

Întîlnirea de pe muntele Galileei, a fost programata de Domnul Isus si anuntata apostolilor, chiar din ziua învierii. Întîlnind femeile ce se întorceau de la mormînt, Domnul Isus le-a zis: „nu va temeti ; duceti-va de spuneti fratilor Mei sa mearga în Galileea : acolo Ma vor vedea „. Mat 28:10 . Aceasta invitatie a fost onorata de ucenici si la locul stabilit de Domnul Isus au fost prezenti toti (cei unsprezece afara de Iuda). Sunt unii comentatori ce afirma ca aceasta întîlnire ar fi fost cea mentionata de apostolul Pavel în 2 Cor. 15:6, la care au participat peste cincisute de frati.

Ce atmosfera solemna ! În Galilea, locul multora dintre lucrarile Domnului Isus , acum dupa înviere, El preda mandatul misiunii, ucenicilor ! Domnul Isus a fost „Primul Misionar” .Iar înainte de a se înălta la cer,dupa ce Si-a încheiat slujirea în mijlocul lumii, preda responsabilitatea misiunii, „bastinasilor „ (celor ce apartin rasei umane).

Am asistat la un astfel de moment , cînd dupa 2 ani de slujire, un misionar american a plecat din biserica noastra , înapoi la misiunea care l-a trimis . Emotiile erau deosebite , în acele momente ; retraiam amintirea slujirilor petrecute împreuna ! Orice cuvînt rostit în acel cadru era important, iar lacrimile nu mai puteau fi stapînite. Traiam nu numai emotia despartirii, ci si emotia responsabilitatiii de a continua lucrarile începute . In acelasi fel, într/un cadru oficial , Domnul Isus încredinteaza responsabilitatea misiunii, ucenicilor Sai. Este un fel de predare a stafetei ; fata de care cei ce au primit-o, au responsabilitatea sa o poarte cu cinste spre cele mai înalte culmi. Apoi ;

b.Aceasta provocare este deosebita pentru ca a fost facuta
de o persoana autorizata .

Cel ce a încredintat responsabilitatea misiunii ucenicilor este însusi Domnul Isus. „Mandatul Misiunii”este important nu numai datorita cadrului în care a fost facut ; ci si datorita persoanei care l-a lansat. Înainte de a-i trimite pe ucenici , la întîlnirea din Galileea, Domnul Isus se prezinta pe Sine . El este Cel ce a biruit păcatul, moartea si puterea întunericului , Cel viu , ce sta înaintea ucenicilor în trupul Sau Slavit de dupa înviere. Dar autoritatea Sa, nu este data numai de lucrarile împlinite deja ,ci si de pozitia unica cuprinsa în declaratia : „ Toata puterea Mi-a fost data în cer si pe pamînt „ Mat. 28:18.

În armata , un ordin capata autoritate, în masura în care gradul persoanei care îl rosteste este mai înalt. Privind misiunea nu exista o autoritate mai înalta care sa încredinteze aceasta slujire. Cel care ne cheama la aceasta slujire, este însusi Dumnezeu. Daca unii sunt lipsiti de motivatie pentru misiune ,aceasta atitudine este cauzata de necunoasterea Domnului Isus, sau de nesupunerea fata de poruncile Sale .Pentru a întelege importanta misiunii trebuie sa stim ca:

c. Aceasta provocare este deosebita pentru ca
cuprinde slujiri specifice

Atunci cînd vorbeste Domnul Isus , ceea ce spune este important ! Urmarind porunca data de Domnul Isus privind misiunea , observam ca El a trasat sarcini concrete. El a spus ucenicilor tot ceea ce ei trebuiau sa faca: „ Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatalui si al Fiului si al Sfîntului Duh . Si învatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit „. Mat.28:18-19/a

Porunca Domnului cuprinde slujiri specifice, ce trebuie împlinite punctual. Nu este o afirmatie generala fata de care ucenicii ar fi putut sa gaseasca scuze, sau s-o împlineasca partial dupa o interpretare proprie. Împlinind Mandatul Misiunii ei trebuiau sa mearga : „ duceti-va”! De foarte multe ori în unele rugaciuni auzim spunîndu-se „ Doamne du-te Tu „! Iesi înaintea celor ce nu te cunosc !

Preferam sa asteptam ca cei nemîntuiti sa vina la Biserica ! Provocarea Misiunii este însa „să mergem” În vremea vechiului sistem slujirile bisericilor au fost restrînse numai între zidurile cladirii . Acum în acest timp de libertate aceste restrictii nu mai sunt. Dar atîtea biserici nu pot pasi înafara pentru ca s-au obisnuit cu ceea ce au înauntru !

Într-un acvariu din California, într-un bazin au fos montati pereti de plastic transparent pentru a separa pestii mici de pestii rapitori. Cînd rechinii au crescut, îngrijitorii acvariului au decis sa schimbe pestii nerapitori în alt bazin si sa ofere spatiu mai mare rechinilor. Au scos astfel peretii de plastic. Spre surprinderea lor au observat ca rechinii si-au facut astfel de reflexe, încît si dupa îndepartarea peretilor, acestia nu depaseau zona de mai înainte . Nu au reusit nicicum sa-i faca sa foloseasca si apa de dincolo de peretele anterior . Pentru un spatiu mai mare au trebuit sa-i schimbe într-un nou bazin.

În vremea aceasta de libertate multe biserici au acelasi comportament ; în slujirile lor se învîrt în acelasi cadru monoton de mai înainte ! Luînd în considerare porunca data de Domnul Isus observam ca spatiul în care suntem noi chemati sa slujim este „ toate neamurile” ( toate etniile). Cum ne priveste Dumnezeu uitîndu-se la spatiul slujirii noastre ? Provocarea misiunii implica o noua perspectiva ; viziune care sa includa toate neamurile. Dar si o lucrare specifica : „faceti ucenici” .
Misiunea nu este numai calatorie ! Asfel, în loc de biserici Domnul Isus ar fi trebuit sa înfiinteze „ agentii de turism „ ! Cei ce merg au o resposabilitate mult mai maredecît calatoria : sa faca ucenici ! Da , exista responsabilitatea predicarii : Marcu 16:15 , si responsabilitatea echiparii Mat.28:20, dar facerea de ucenici le include.

A face ucenici însemna a modela caracterul, a forma deprinderi a încredinta responsabilitati nu numai prin învatare ci si prin exemplul personal. Domnul Isus ne este exemplul suprem în acest domeniu. El în timpul celor tri ani si jumatate de slujire , a petrecut cel mai mult timp cu ucenicii.

Dupa ce le-a explicat Cuvîntul , a răspuns întrebarilor , i-a angajat în misiune pe termen scurt , i-a pregatit pentru a fi gata pentru „ Marea Misiune”pe care le-a încredintat-o înainte de înăltarea la cer. În acest fel , slujirea unei persoane este evaluata nu numai dupa ceea ce aceasta a facut , ci si dupa cei care o vor urma continuînd lucrarea începuta. Cine îti sunt ucenicii ? daca ar trebui sa predai astazi lucrare pe care o împlinesti , pe mîinile cui va ajunge ? si cum aceasta va fi continuata ?

Provocarea misiunii însemna sa mergem : iesind afara ; sa facem ucenici , dar sa împlinim si o anume practica : „ botezîndu-i în Numele

Tatalui si al Fiului si-al Sfîntului Duh”. Mat 28:20. Botezul exemplifica moartea si învierea spirituala împreuna cu Domnul Isus , marturiseste de schimbarea care a avut loc în viata celui ce a dobîndit mîntuirea si arata ca în opera de mîntuire, a lucrat Dumnezeu Tatal, care ne-a ales, Domnul Isus, care ne-a rascumparat si Duhul sfînt care nea- nascut sin nou si ne desavîrseste pentru a fi asemeni Fiului lui Dumnezeu.

În timpul în care traim cea mai mare provocare pentru fiecare crestin , precum si pentru fiecare biserica evanghelica este „Misiunea”. Daca observam un puternic asalt al ereziilor si al filozofiilor si învataturilor pagîne , trebuie sa raspundem „Proclamînd Evanghelia” si angajîndu-ne în misiune sa facem ca acest mesaj sa ajunga pîna la marginile lumii .! D.B.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *