Provocarea Ispitelor

Matei 4:1-11 ( Evrei 4:15)

Scopul lecţiei: să întelegem modul în care a fost ispitit Hristos şi cum S-a împotrivit El diavolului, pentru ca în faţa provocărilor ispitelor cu care ne confruntăm să avem parte de aceeaşi biruinţă.
Contextul leţiei:

Pentru Domnul Isus ispitirea n-a fost un incident sau un fapt ocazional, ci o mare bătălie spirituală, cuprinsă în Planul lui Dumnezeu. Putem spune aceasta deoarece ispitirea a avut loc imediat după evenimentul care a marcat începutul slujirii Sale publice (Marcu 1:12,Luca 4:1), iar în pustie, unde urma sa-l confrunte pe diavol, El a fost dus de Duhul (Mat.4:1) Sensul cel mai potrivit pentru afirmaţia ”a fost dus de Duhul” este adevărul care ne arată că Domul Isus a mers în pustie în puterea şi sub călăuzirea Duhului Sfânt (Luca 4:1).

Acest fapt ne ajută să întelegem că ispitirea n-a fost o acţiune defensivă a Domnului Isus, sau o iniţiativă a diavolului. Ci, înainte de a-şi începe misiunea în mijlocul acestei lumi, Domnul Isus, într-o acţiune ofensivă, a păşit pe terenul de luptă spirituală, din domeniul autorităţii puterii întunericului, pentru a-l confrunta pe cel ce s-a declarat pe nedrept „stăpânitorul acestei lumi!” (Ef.2:2;6:12. Ioan 12:31;14:30;16:11)

Dacă luăm în considerare doar divinitatea Domnului Isus, ispitirea n-ar fi avut nici un sens, pentru că Dumnezeu nu poate fi ispitit (Iac.1:13). Fiindc[ Domnul Isus a îmbrăcat un trup uman, fiind în acelaşi timp şi Fiu al omului, El a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. (Evrei 4:15)

În planul Sau, Dumnezeu a rânduit însă momentul ispitirii, pentru ca prin aceasta bătălie Domnul Isus să ne fie un exemplu în lupta spirituală şi să fim întăriţi în nădejdea că, atunci când cerem ajutorul, apelăm la Cineva care a trecut prin aceleaşi ispite şi provocări.(Evrei 4:15)

Cel mai important aspect al ispitirii Domnului Isus este însă faptul că, în calitate de al doilea Adam (Rom.5:14-19), El l-a confruntat pe diavol pentru a câştiga lupta spirituală în care primul Adam a fost înfrânt.

Datorită acestui fapt, putem spune că ispitirea din pustie este o reeditare a bătăliei spirituale din Eden. Dacă în Eden întâiul Adam a fost înfrânt şi a atras întreaga omenire în păcat şi sub stapânirea întunericului, în bătălia spirituală din pustie, al doilea Adam a biruit cursele diavolului, câştigând astfel dreptul de a face cunoscută oamenilor Evanghelia, (vestea bună a salvării prin Hristos) şi condiţiile pentru intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu (Mat.4:12-17;Luca4:14-15).
Conţinutul lecţiei:

Ispitirea a avut loc în pustie, undeva între Ierusalim şi Marea Moartă, nu prea departe de locul unde Domnul Isus a fost botezat de Ioan. Acest cadru ne exemplifică foarte bine ce a ajuns natura sub blestemul păcatului şi stăpânirea celui rău. Dacă în Eden, grădina în care a fost ispitit Adam, era un rai, locul unde a fost ispitit Domnul a ajuns să prefigureze iadul. Un loc fără apă, fără viaţă şi pârjolit de căldura soarelui.

În timpul ispitirii, Domnul Isus a postit 40 de zile şi 40 de nopţi (Mat.4:2; Luca 4:2), iar diavolul şi-a declanşat atacurile sale spre sfârşitul acestui timp, când Domnul flămânzise.(Mat.4:2) Urmărind modul în care şi-a lansat diavolul atacurile sale, strategia pe care a folosit-o şi modul în care Fiul lui Dumnezeu a câştigat biruinţa, suntem conştientizaţi de:
1. Realitatea ispitelor

Urmărind experienţa trăită de Domnul Isus, constatăm că ispitele sunt o realitate, datorită faptului că Cel ce a povestit despre ceea ce s-a întâmplat în pustie este Adevărul (Ioan 14:6), iar cuvântul Său este „da” şi „amin” (Mat.24:35; 2 Cor.1:19-20). Ispitirea s-a desfăşurat într-un context real, fiind menţionată pustia, templul şi un munte foarte înalt. (Mat 4:1,5,9; Luca 4:1). Iar misiunea Domnului Isus care a urmat acestui eveniment confirmă biruinţa pe care El a câştigat-o în pustie (Mat.4:11;Ioan 14:30-31;16:11).

Cea mai puternică dovadă a realităţii ispitelor sunt însă experienţele pe care şi noi le trăim, pentru că diavolul care L-a ispitit pe Domnul Isus foloseşte aceeaşi strategie şi astazi (Evrei 4:15;Iacov 1:13-15).

2. Puterea ispitelor

Ispitele cu care Domnul Isus a fost confruntat au fost deosebit de puternice, nu numai datorită celui care le-a iniţiat (Mat.4:1, Mc.1:13, Luca4:1-2) ci şi a contextului în care au fost lansate. Astfel, diavolul s-a prezentat în faţa Domnului Isus spre sfârşitul celor 40 de zile şi 40 de nopţi de post si rugăciune, când Domnul flămânzise (Mat.4:2).

În timpul ispitirii, diavolul a subliniat de două ori faptul că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu şi are putere să transforme pietrele în pâini, sau să sară de pe acoperişul templului, pentru a fi prins de îngeri (Mat.4:3,6). Diavolul a venit la Domnul Isus citând cuvinte din Scriptură (Mat.4:5-6) şi promiţând stăpânirea asupra împăraţiilor lumii pe o cale mult mai uşoară (Mat.4:9).

Ispitele au fost puternice şi pentru faptul că au fost repetate. Atacurile diavolului au fost dezlănţuite, val după val, având o intensitate mereu crescândă. Diavolul i-a cerut mai întâi Domnului Isus să facă ceva particular, pentru satisfacerea unor nevoi fizice ( Mat.4:3), apoi să fac o demonstraţie publică, prin care să probeze veridicitatea Cuvântului în care se încrede (Mat.4:6), sfârşind prin a-I cere Domnului un act de închinare (Mat.4:9).

În acelaşi timp, diavolul a folosit şi o strategie variată.A început cu pofta cărnii (Mat.4:3-5), a continuat cu lăudaroşia vieţii (Mat.4:5-7), sfârşind cu pofta ochilor (Mat.4:8-10)
Ţinând cont de strategia pe care a folosit-o diavolul, putem spune că, pentru a-L învinge pe Domnul Isus, diavolul şi-a folosit tot arsenalul de care dispune. În acelaşi mod el a procedat în cazul ispitirii Evei (Gen.3:1-6) şi în cel al ispitirii fiecăruia dintre noi (I Ioan 2:16-17)

3. Biruinţa ispitelor

Dacă în faţa ispitirii diavolului primul Adam a fost înfrânt, Hristos, al doilea Adam, a fost mai mult decât biruitor. Această biruinţă a fost posibilă deoarece El l-a confruntat pe diavol în puterea Duhului Sfânt (Luca 4:1), a răspuns provocărilor cu Cuvântul Scripturii (Mat.4:4,7,10), a rămas credincios voii lui Dumnezeu (Iacov 4:7; Mat.26:39) şi a păstrat o comunicare strânsă cu Tatăl prin post şi rugăciune (Mat 4:1-11). Biruinţa Domnului Isus este o garanţie şi a biruinţei noastre. Pentru a trăi această binecuvântare trebuie însă să ne asemănăm cu Domnul şi să ne împotrivim diavolului (I Pet.5:8-9), fugind de poftele cărnii (I Tim.11-12) şi de ofertele lumii (I Ioan 2:15-16).

Întrebări pentru discuţii:

1.Care sunt lucrurile care ne arată că ispitirea Domnului Isus a fost iniţiativa lui Dumnezeu?
2.Cum putem dovedi că ispitirea Domnului Isus a fost o experienţă reală ?
3.De ce ispitele diavolului sunt deosebit de puternice ?
4.Care este strategia diavolului folosită cel mai frecvent pentru ispitire?
5.Care au fost căile prin care Domnul Isus a biruit ispitele?
6. În care dintre aceste domenii suntem cel mai vulnerabili?
7.Cum ar trebui să confruntăm ispitele diavolului pentru a câştiga biruinţa ?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *