Practicile oculte

Textul de studiu: Exodul 7:8-8:19 (2 Timotei 3:8)

Scopul lecţiei : Să descoperim care au fost modalitaţile de împotrivire a puterii întunericului în timpul eliberării poporului Israel din Egipt şi să învăţăm care este atitudinea corectă faţă de practicile oculte.

Contextul lecţiei: Modul în care lucrează Dumnezeu este uneori amuzant. El şi-a format poporul Său în mijlocul unei împărăţii păgâne, iar pe Moise l-a crescut chiar în casa lui Faraon. Pentru că atunci când numărul evreilor a crescut, Faraon a văzut în acest popor un potenţial vrăjmaş, a hotărât nimicirea lui, poruncind moaşelor să omoare orice copil de parte bărbătească, chiar de la naştere. Această poruncă n-a fost însă numai o strategie folosită de Faraon pentru a proteja Egiptul, ci şi un atac al puterii întunericului, care urmărea distrugerea evreilor, pentru a împiedica astfel venirea lui Mesia.

În acele momente când nimicirea evreilor părea sigură, Dumnezeu a intervenit şi a pregătit eliberarea poporului Israel din Egipt, după patru sute de ani de robie. De aceea evnimentele care au avut loc înaintea ieşirii poporului Israel din Egipt n-au fost numai o negociere între Moise şi Faraon, care au fixat condiţiile eliberării, ci o adevărată bătălie spirituală care s-a purtat între trimişii lui Dumnezeu (Moise şi Aron) şi reprezentanţii lui Faraon ( înţelepţii şi vrăjitorii Egiptului) (Ex. 7:8-13). Această bătălie spirituală are o deosebită importanţă şi pentru noi, pentru că ea reprezintă judecata lui Dumnezeu asupra tuturor zeităţilor păgâne la care se închinau egiptenii şi o prefigurare a judecăţii pe care Dumnezeu o va împlini încă o dată asupra întregii lumi, la sfârşitul vremurilor(Ap.6:1-19:21).

Un alt aspect demn de remarcat este faptul că în acea vreme simbolul Egiptului era şarpele. Pe coroana lui Faron şi pe sceptrul lui, ca semn al autorităţii supreme, era turnat un şarpe. Când toiagul lui Moise s-a prefacut în şarpe, acest fapt n-a fost numai un semn al puterii lui Dumnezeu, ci şi o judecată a lui Dumnezeu asupra zeului şarpe al egiptenilor. Toiagul lui Moise prefăcut în şarpe a înghiţit şerpii prefăcuţi din toiegele vrăjitorilor. (Ex.7:10-12).

Când Dumnezeu a anunţat judecata prin moartea întâilor născuţi din fiecare familie a egiptenilor, a poruncit copiilor lui Israel să ia un miel pe care să-l jertfească şi să-l mănânce cu întreaga familie, în aceeaşi noapte, fiind adunaţi împreună în aceeaşi casă. Cu sângele acestui miel, israeliţii trebuiau să ungă uşiorii uşii casei unde erau adunaţi, pentru ca atunci când îngerul morţii avea să-şi împlinească misiunea, să vadă acest semn al credinţei, ascultării şi al ispăşirii(Ex.12:1-28).

Datorită acestui fapt, putem spune că la ieşirea poporului Israel din Egipt a fost o mare luptă spirituală, care a însemnat o confruntare dintre şarpe şi miel! În această luptă spirituală „Mielul” a învins. Dar, urmărind evenimentele care s-au petrecut în această confruntare, putem constata că:

  1. Practicile oculte au origine demonică

Înţelepţii şi vrăjitorii chemaţi de Faraon n-au fost numai nişte slujbaşi ai marelui imperiu Egiptean sau simpli consilieri ai împăratului, ci persoane care lucrau prin puterea diavolului. Ştim aceasta pentru că erau reprezentanţii celor ce se împotriveau trimişilor lui Dumnezeu (Moise şi Aron), reacţionând la faptele împlinite de aceştia.(Ex. 7:8-12)

Diavolul este un imitator. El copiaza şi falsifică lucrările pe care le împlineşte Dumnezeu, pentru a-i duce în rătăcire pe oameni. Fraza care se repetă cel mai des în aceste capitole este: ”şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel” (Ex.7:11, 22, 8:7). Sfânta Scriptură prezintă în repetate rânduri oameni care au lucrat sub această autoritate demonică: (Mat.12:24-29,Fapte.3:6-8; 8:9-11) şi anunţă că momentul culminant al acestor manifestări va fi sub stăpânirea lui Anticrist (2Tes.2:8-12).

  1. Practicanţii ocultismului au acţiuni limitate

Deşi vrăjitorii din Egipt au dovedit puteri supraomeneşi atunci când şi-au prefăcut toiegele în şerpi (Ex.7:11), când au prefăcut apa în sânge (Ex.7:22) sau au scos broaştele din râuri (Ex.8:7), puterile lor au fost limitate. În timpul plăgilor prin care Dumnezeu a judecat Egiptul, a fost un moment când ei înşişi au ajuns sub judecata lui Dumnezeu, recunoscând că minunea pe care o au sub ochi este prin puterea lui Dumnezeu (Ex.8:18-19 ;9:11).

Este demn de remarcat însă şi faptul că slujitorii puterii întunericului au reuşit numai să cauzeze probleme, nu să le şi rezolve. De fiecare dată când Faraon dorea soluţionarea unei situaţii prin care ţara era judecată, el nu i-a chemat pe vrăjitori, ci pe Moise şi Aron (Ex. 8:8). Acest fapt ne arată că puterea diavolului este îndreptată spre rău şi distrugere. Numai Dumnezeu este cel ce face rana, şi în acelaşi timp, poate să o şi vindece (Ier.30:11-18)

3.Puterea celor ce practică ocultismul poate fi înfrântă

Moise, un om care a fugit atunci când l-a acuzat un egiptean (Ex.2:14) şi care a şovăit atunci când l-a chemat Dumnezeu (Ex.3:11-4:17), este omul care îl înfruntă pe Faraon, armata vrăjitorilor din Egipt şi manifestările puterii întunericului, câştigând biruinţă după biruinţă, pentru împlinirea planului lui Dumnezeu. Această biruinţă a fost posibilă pentru că Moise şi Aron au acţionat în Numele lui Dumnezeu (Ex.3:12, 19-22). De fiecare dată când s-au prezentat înaintea lui Faraon, au spus: „aşa vorbeşte Domnul!” ( Ex.5:1; 7:16; 8:1,20;9:1, 13;10:3). Acest fapt arată că ei l-au confruntat pe Faraon, pe vrăjitorii Egiptului şi minunile diavolului, în puterea lui Dumnezeu.

În acelaşi timp însă, ei au făcut întocmai cum le-a poruncit Dumnezeu( Ex.7:6), fără să mai adauge la lucrarea lor soluţii personale (Ex.2:11-15) sau sugestii ale vrăjmaşului (Ex.8:25-27; 28; 10:10; 10:11; 10:24-26), aşteptând cu răbdare vremea biruinţei rânduită de Dumnezeu. Biruinţa nu vine totdeauna atunci când noi o aşteptăm. Moise a trebuit să meargă de nenumărate ori la Faraon şi a aşteptat cu răbdare, până la cea de-a zecea urgie. Pentru cei ce lucrează cu Dumnezeu, biruinţa este mai mare decât orice aşteptare.

În confruntarea din Egipt, Moise nu numai că a făcut de ruşine zeităţile păgâne şi a adus judecata lui Dumnezeu pentru păcatele pe care locuitorii Egiptului le-au înfăptuit, ci a condus spre libertate un popor de aproape 600.000 de oameni, fără ca să rămâna niciunul dintre ei şi nimic din ceea ce era a lor în Egipt, primind înainte de plecare chiar şi plata pentru cei 400 de ani de robie şi multe merinde pentru drum ( Ex.12:31-36).

Întrebări pentru discuţie :

  1. Ce înseamnă ocultism, şi care sunt practicile oculte?
    2. Dacă aceste practici erau obişnuite păgânilor din Egipt, mai sunt întâlnite şi astăzi?
    3. Ce dovezi confirmă faptul că la ieşirea din Egipt a fost o mare bătălie spirituală?
    4. Ce factori dovedesc că practicile oculte au origine demonică?
    5. Cum putem argumenta faptul că vrăjitorii au puteri limitate?
    6. Ce l-a făcut pe Moise să aibă autoritate împotriva lui Faraon şi a vrăjitorilor lui ?
    7. Care dintre compromisurile sugerate de Faraon cauzează cele mai multe înfrângeri spirituale de astăzi?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *