Păcatul şi suferinţa

Păcatul şi suferinţa

A.  INTRODUCERE
Când nenorocirea a venit peste casa lui Iov, prietenii lui au venit, cu mari eforturi, să-l susţină şi să-l sfătuiască.
1. Prietenii lui Iov gândeau în modul tradiţional al acelui timp, şi în multe privinţe modul tradiţional al timpului actual.
a. Ei credeau că Dumnezeu răsplăteşte întotdeauna neprihănirea.
b. Ei credeau că Dumnezeu pedepseşte întotdeauna răutatea.
c. Ei considerau că neprihănirea are întotdeauna ca rezultat pacea, prosperitatea, popularitatea, bunăstarea.

2. Ei credeau că răutatea va fi întotdeauna pedepsită în foarte scurt timp.
a. Ei Îl considerau pe Dumnezeu a fi un judecător şi Îl înţelegeau ca şi cum ar fi un procuror al acuzării sau un poliţist.
b. Ei credeau că Dumnezeu este ca un călău.
c. Ei credeau că Legea lui Dumnezeu erau auto-operantă şi auto-executantă, şi că, dacă treceai prin mari dureri şi suferinţe, aceasta era dovada că erai un mare păcătos.

3. Scriitorul cărţii lui Iov pune dezbate toate întrebările complexe care ne chinuie când suferim.
a. Răspunsul cel mai uşor este, de obicei, incorect.
b. Suferinţa nu este rezultatul direct al păcatului comis de cel care trece prin suferinţe. (Vezi Ioan 9:1-3)
c. Iov însuşi este o ilustrare excelentă a acestui lucru.

B.  IOV ERA UN OM FOARTE BUN CARE NU MERITA SĂ SUFERE AŞA CUM A SUFERIT.
1. El  a suferit pierderea tuturor avuţiilor sale lumeşti.
2. El  a suferit pierderea copiilor săi.
3. El  a suferit lipsa unei soţii înţelegătoare. Trebuie să înţelegem că ea suferea de o depresie profundă atunci când a venit la el şi i-a dat sfatul care era o sugestie de a comite sinucidere şi a scăpa de durere.
4. Iov a suferit neînţelegerea prietenilor săi sinceri.
5. Iov a suferit dureri fizice de nedescris. Există o legătură între păcat şi suferinţă? Răspunsul ar putea fi afirmativ, dar şi negativ.

C.  SUFERINŢELE LUI IOV SUNT CAUZATE DE SATANA (Iov 2:7-8).
1. Iov nu ştia că durerea şi suferinţele lui fuseseră aduse de activitatea lui Satana.
2. Prietenii lui Iov nu ştiau că Satana era responsabil de suferinţele prin care trecea Iov.
3. Atât Iov cât şi prietenii lui credeau că păcatul produce întotdeauna suferinţă.
a. Ca urmare, prietenii săi au tras concluzia că suferinţele lui Iov arătau că el era un mare păcătos.
b. Iov ştia în inima lui că nu păcătuise într-o manieră care să-L provoace pe Dumnezeu să trimită astfel de suferinţe asupra lui.
c. În mijlocul tuturor durerilor, al suferinţelor de nedescris, Iov a pus câteva întrebări foarte dureroase şi concrete:
(1) Cum poate un om să fie fără vină în faţa lui Dumnezeu?
(2) Cum pot eu să stau în faţa lui Dumnezeu?
(3) De ce nu vine Dumnezeu la mine când trec prin asemenea dureri?
(4) De ce nu mă ascultă Dumnezeu?
(5) De ce lasă Dumnezeu să se întâmple astfel de lucruri?
4. Iov a fost lovit cu durerile şi agonia pe care mulţi le experimentează când suferinţa le ameninţă existenţa.
a. Dacă Dumnezeu este atotputernic, de ce se întâmplă astfel de lucruri? Dacă El este iubire, de ce permite să se întâmple anumite lucruri?
b. Răspunsul tradiţional în zilele lui Iov era acela că Dumnezeu le face bine celor buni şi le face rău celor răi.
c. Şi astăzi există mulţi oameni care cred la fel.
d. Reversul medaliei este acela că mulţi dintre noi ne aşteptăm la un tratament preferenţial din partea lui Dumnezeu din cauza meritelor şi a bunătăţii noastre.
e. Mulţi devin indignaţi pe Dumnezeu din cauza suferinţelor şi vor să ştie ce au făcut de merită aşa ceva.
f. Cartea lui Iov nu dă un răspuns complet şi satisfăcător la întrebarea de ce suferă cei nevinovaţi.

D.  PROBLEMA DUREROASĂ A SUFERINŢELOR NEMERITATE.
1. Noi recunoaştem că păcatul generează suferinţe, dar şi faptul că nu toate suferinţele se datorează unui păcat comis de cel care suferă.
2. Durerea şi suferinţa vin asupra noastră fin toate direcţiile. Dezastrele naturale produc suferinţe. Mulţi oameni suferă din cauza unor decizii istorice luate de diferite ţări ale lumii. Alegerile străvechi pot aduce suferinţe peste descendenţi.

E.  CONCLUZIE
1. Poate că nu există un motiv aparent pentru suferinţele noastre actuale. Nu există o soluţie satisfăcătoare la problema durerii şi suferinţei din prezent.
2. Marea noastră speranţă şi credinţă trebuie să fie în Dumnezeu, care ni Se descoperă ca un Dumnezeu al vieţii, al sănătăţii şi al lipsei durerii. Cerul este descris ca un loc în care Dumnezeu „…va şterge orice lacrimă din ochii lor, iar moartea nu va mai fi, nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalips 21:4).
3. Putem avea încredere că Dumnezeu ne va ajuta în problema durerii şi a suferinţei. Putem crede că El suferă când suferim noi. Putem crede că El plânge pentru noi când noi plângem.
4. Putem privi înainte prin credinţă la ziua când durerea va dispărea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *