Nevoile materiale

Fapte 6:1-6 (Iacov 1:27)

Scopul lecţiei: Să descoperim ce probleme au apărut la împărţirea ajutoarelor în Biserica primară, cine au fost cei care le-au determinat şi modul  în care au fost acestea rezolvate.

Contextul lecţiei: Primele probleme din interiorul Bisericii primare au fost cauzate de o atitudine greşită faţă de bani şi de nemulţumirea generată de modul în care au fost împărţite ajutoarele. Atitudinea greşită faţă de bani este exemplificată prin cazul lui Anania şi Safira,  iar nemulţumirea faţă de modul în care au fost împărţite ajutoarele a fost manifestată de evreii care vorbeau greceşte (Fapte 5:1-11; 6:1-2).

Aceste situaţii, care au fost o mare provocare pentru  Biserica primară, ne arată că banii şi lucrurile materiale sunt o ispită ce poate afecta viaţa bisericii în orice vreme. Acest adevăr este arătat şi de apostolul Pavel, care îi spune lui Timotei :”…iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri” (1 Timotei 6:10).

Conţinutul lecţiei: Urmărind experienţa trăită de Biserica primară privind împlinirea nevoilor materiale, descoperim:

1.    Realitatea nevoilor materiale   Fapte 6:1

În Biserica primară împlinirea nevoilor materiale era o necesitate deoarece: numărul ucenicilor a crescut (Fapte 6:1), între ei erau mulţi săraci (Fapte 2:44-45) iar unii, veniţi din diaspora după ce au primit Cuvântul lui Dumnezeu, au rămas la Ierusalim în grija bisericii. Aceştia erau iudei care nu înţelegeau aramaica şi care vorbeau numai greceşte (Fapte 6:1). Văduvele ce aparţineau acestui grup, care probabil aveau cele mai mari nevoi materiale, au fost însă neglijate la împărţirea ajutoarelor. Această situaţie ar fi putut fi determinată de neglijenţa slujitorilor bisericii, de lipsa de comunicare, sau chiar de dorinţa celor angajaţi în această slujire de a purta de grijă mai întâi evreilor săraci din Ierusalim.

2.    Provocarea nevoilor materiale   Fapte 6:1-2

Pentru biserica primară lipsurile materiale nu au fost doar o realitate, ci şi o mare provocare. La început, cînd numărul credincioşilor era mai mic, acoperirea acestor nevoi s-a făcut cu bucurie şi din abundenţă (Fapte 2:44-45; 4:34-35). Atunci însă când numărul celor credincioşi a crescut, sau au trecut printr-o vreme de foamete, acoperirea acestor nevoi a devenit o mare problemă (Fapte 6:1; 11:27-30; 1 Corinteni 16:1-3).

Faptul că văduvele care vorbeau greceşte au fost trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor a creat disensiune şi nemulţumire, i-a determinat pe cei nemulţumiţi să cârtească şi a afectat unitatea şi mărturia bisericii. În acelaşi timp, dacă apostolii s-ar fi concentrat asupra acestei probleme, ar fi fost neglijată rugăciunea şi propovăduirea Evangheliei (Fapte 6:1-2).

3.    Împlinirea nevoilor materiale   Fapte 6:2-6

Apostolii nu au trecut cu vederea nemulţumirea evreilor ce vorbeau greceşte şi nici n-au lăsat ca timpul să rezolve aceaste nevoi materiale, ci au procedat cu multă înţelepciune pentru a le rezolva spre beneficiul tuturor. Modul în care au procedat ei pentru rezolvarea acestor nemulţumiri  este un frumos exemplu ce ne arată felul în care ar trebui să tratăm şi noi conflictele.

Apostolii sunt un model privind felul în care au tratat conflictele, deoarece: au discutat în mod public problema ivită („au adunat mulţimea ucenicilor „ – Fapte 6:2/a), au anunţat  public pericolul („Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese” – Fapte 6:2/b), au prezentat soluţia pentru această problemă („alegeţi dintre voi şapte bărbaţi…pe care îi vom pune în slujba aceasta” –  Fapte 6:3),  au pus în practică ceea ce a fost aceptat de toţi („Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări” – Fapte 6:5/a), au ales împreună („…au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia” – Fapte 6:5) şi i-au investit în mod public pe cei aleşi („…apostolii, după ce s-au rugat şi-au pus mâinile peste ei” – Fapte 6:6).

Urmărind modul în care au fost aleşi cei ce au fost ordinaţi ca diaconi, descoperim că aceştia  trebuiau să aibă calităţi specifice : să fie fără reproş („vorbiţi de bine”), plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune (Fapte 6:3;5). Cei ce au fost aleşi în slujba diaconiei erau dintre evreii ce vorbeau greceşte, fiindcă toate cele şapte nume sunt nume greceşti, iar unii dintre aceştia au fost „avansaţi”, primind împuternicirea pentru evanghelizare sau pentru predicarea Cuvântului Scripturii (Filip şi Ştefan), pe când Nicolae, unul dintre cei aleşi, a căzut, întemeind una dintre cele mai puternice erezii care a afectat Biserica primară (Apocalipsa 2:6, 15).

Întrebări pentru discuţii:

1.    Care au fost cauzele ce au generat primele probleme în mijlocul Bisericii primare ?
2.    De ce crează banii şi ajutoarele umanitare probleme şi în bisericile de astăzi ?
3.    De ce erau nemulţumiţi evreii care vorbeau greceşte ?
4.    Cum şi-au manifestat ei această nemulţumire?
5.    De ce era această nemulţumire un adevărat pericol pentru Biserica primară?
6.    Cum au rezolvat apostolii acest conflict ?
7.    Cum trebuie să răspundem nevoilor materiale pentru ca acestea să nu genereze o stare de criză în biserică ?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *