Neprihănirea dobândită prin credinţă

Rom.4:1-25 (Ef.2:8-9)

Scopul lecţiei: Să descoperim calea prin care se poate ajunge la neprihănire, cum a fost evidenţiată credinţa în viaţa lui Avraam şi care sunt lucrările şi caracteristicile credinţei adevărate.

Contextul lecţiei: În pasajul cuprins între capitolele 3:21-7:25 din epistola pe care o scrie romanilor, apostolul  Pavel arată soluţia lui Dumnezeu pentru starea de păcat a omenirii şi prezintă: neprihănirea oferită de Dumnezeu (Rom. 3:21-31),  condiţia ce trebuie îndeplinită pentru primirea acestui dar spiritual (Rom. 4:1-25) şi binecuvântările de care au parte cei ce au intrat în această stare de har (Rom. 5:1-7:25).

După ce a prezentat autoneprihănirea sub care voiau să se ascundă cei din Israel printr-o falsă religiozitate (Rom. 2:17-24) şi neprihănirea  pe care aceştia se aşteptau să o câştige prin Lege (Rom. 3:20; Fil. 3;4-9), apostolul Pavel descoperă neprihănirea oferită de Dumnezeu (Rom. 3:21-31), arătând că acest dar se capătă numai prin „credinţă” (Rom. 3:27-30).

Pentru că evreii luau în calcul şi alte căi pentru dobândirea neprihănirii, precum: alegerea lui Dumnezeu (Deut. 4:7-9; 7:6-8; Rom. 3:1;9:4-5), descendenţa fizică din Avraam (Mat. 3:9; Ioan 8:33-40; Rom. 4:1;11;16), actul circumciziei (Rom. 2:25-29; Gal. 5:2-3) sau păzirea Legii (Rom. 2:17-23; Gal. 5:4), pentru a le dovedi că acest dar spiritual se capătă numai prin credinţă, apostolul Pavel prezintă exemple ale Vechiului Testament şi încearcă să-i convingă de acest adevăr, folosindu-se de propriile lor argumente.

Conţinutul lecţiei: Studiind acest pasaj (Rom. 4:1-25) descoperim cât de vastă era cunoştinţa apostolului Pavel cu privire la relatările Vechiului Testament, ce adânci sunt adevărurile pe care Dumnezeu ni le transmite chiar la acest nivel al revelaţiei şi cât este de uşor să prezinţi şi să aperi adevărul atunci când cunoşti şi interpretezi corect Scripturile. Pentru a arăta că neprihănirea se capătă numai prin credinţă, apostolul Pavel se foloseşte de:

1.    Exemplificarea credinţei (Rom. 4:1-12)

Pentru a arăta că neprihănirea oferită de Dumnezeu se capătă numai prin credinţă, apostolul Pavel foloseşte mai întâi exemplul lui Avraam (Rom. 4:1-3). Acest exemplu este deosebit de important fiindcă Avraam era considerat de către evrei „strămoşul lor” (Rom. 4:1; Gen. 12:2; 14:13; Fapte 22:3), cel dintâi care a căpătat neprihănirea  (Gen. 15:6; Rom. 4:3; Gal. 3:6).  Apostolul Pavel arată însă că Avraam n-a dobândit această neprihănire prin eforturi personale (Rom. 4:1) şi nici prin faptele Legii (fiindcă în vremea lui Avraam Legea încă nu fusese dată) (Rom. 4:2; Ioan. 1:17), ci numai prin credinţă (Rom. 4:3).

După ce a prezentat exemplul lui Avraam, apostolul Pavel îşi continuă argumetarea faptului că neprihănirea se capătă prin credinţă folosind exemplul unui muncitor (Rom. 4:3-4).  El arată că atunci când acest lucrător este remunerat după ce a lucrat, plata este dreptul lui (ceea ce i se cuvine, Rom. 4:4). Pe când, dacă primeşte un dar fară să fi lucrat, acesta este un har (Rom. 4:5). Potrivit acestui exemplu, neprihănirea nu este o plată care ni se cuvine pentru ceea ce am făcut noi, ci un dar pe care îl primim prin credinţă (Rom. 4:4-5).

Pentru a întări acest adevăr, apostolul Pavel foloseşte apoi declaraţia lui David, care numeşte fericit pe omul iertat de Dumnezeu fără ca el să fi săvârşit anumite fapte care să-i fi creat merite (Rom. 4:6-7; Ps. 32:1-2) şi îşi încheie lista acestor exemple făcând  referire la actul tăierii împrejur (Rom. 4:9-12). El arată că nici chiar acest act al tăierii împrejur nu ne crează merite pentru a ne câştiga neprihănirea, fiindcă Avraam a fost socotit neprihănit înainte de împlinirea acestui act, iar Dumnezeu oferă neprihănirea tuturor, indiferent dacă au împlinit sau nu acest act al circumciziei (Rom. 4:9; 2:25-29).

În toată această argumentare, apostolul Pavel repetă de 9 ori termenul „logizomai” care este tradus prin „a socoti” şi înseamnă „a considera” sau „a declara”. Acest termen, folosit cel mai des în contabilitate, arată că Dumnezeu a hotărât să ne ierte păcatele şi să ne declare (socotească) drepţi, sau fără de vină (neprihăniţi), doar prin credinţă (Rom. 3:26). Iar  această acţiune este în exclusivitate lucrarea lui Dumnezeu .

2.    Lucrarea credinţei  (Rom. 4:13-16; Ef. 2:8-9)

După ce, folosind exemple ale Vechiului Testament, apostolul Pavel a arătat că neprihănirea se capătă doar prin credinţă, ca să întărească acest fapt, în continuarea acestui pasaj el prezintă şi lucrarea credinţei (Rom. 4:13-17/a). Folosind o antiteză între lucrarea Legii şi lucrarea credinţei, el arată că prin credinţă avem parte de promisiunile lui Dumnezeu (Rom. 4:13-15) şi dobândim moştenirea făgăduită (Rom. 4:16-17/a). Dacă Legea, care doar descoperă păcatul, îndreptăţeşte mânia lui Dumnezeu, credinţa este calea prin care primesc iertarea de păcate şi dobândesc binecuvântarea atât cei ce sunt sub Lege, cât şi cei ce sunt sub Har (Rom. 3:25; 4:14-117/a).

3.    Caracteristicile credinţei (Rom. 4:17-22)

Pentru a ne arăta care este credinţa care ne aduce această binecuvântare, apostolul Pavel descrie caracteristicile credinţei lui Avraam. Urmărind exemplul lui Avraam descoperim că: credinţa adevărată contează pe ceea ce este Dumnezeu (Rom. 4:17), trece dincolo de lucrurile obişnuite (Rom. 4:18/a), crede pe cuvânt pe Dumnezeu (Rom. 4:18/b; 20/a), nu se uită la obstacole (Rom. 4:19) şi slăveşte pe Dumnezeu pentru ceea ce va primi de la El, înainte de a vedea lucrurile promise (Rom. 4:20/b-21).

4.    Garanţia credinţei (Rom. 4:23-25)

Dacă această credinţă a făcut ca Avraam să fie socotit neprihănit (Rom. 4:22), avem siguranţa că acelaşi fel de credinţă ne va aduce şi nouă acelaşi dar (Rom. 4:23-24). Garanţia acestui fapt ne este dată prin moartea şi învierea Domnului Isus (Rom. 4:24-25).

Întrebări pentru discuţii:

1.    De ce a trebuit apostolul Pavel să folosească atâtea exemple pentru a arăta că
neprihănirea vine doar prin credinţă ?
2.    Care sunt exemplele din Vechiul Testament folosite de apostolul Pavel pentru a arăta că              neprihănirea se capătă numai prin credinţă?
3.    De ce exemplul lui Avraam avea o deosebită autoritate pentru evrei ?
4.    Ce alte căi spre neprihănire sunt promovate de oamenii zilelor noastre?
5.    De ce sunt aceste căi greşite ?
6.    Care sunt caracteristicile credinţei adevărate ?
7.    Ce anume ne dă garanţia că şi noi suntem socotiţi neprihăniţi doar prin credinţă ?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *