Mărturia în faţa iudeilor

Fapte 22:1-29 (Romani 9:1-3)

Scopul lecţiei: Să descoperim contextul în care şi-a apărat apostolul Pavel credinţa în faţa celor din neamul său, ce mărturii a folosit pentru a-i ajuta pe iudei să-i cunoască crezul şi ce reacţie au avut evreii faţă de aceste mărturii.

Contextul lecţiei: După încheierea celei de-a treia călătorii misionare, apostolul Pavel s-a suit la Ierusalim pentru a sărbători (Fapte 20:16). La sfârşitul praznicului Cinzecimii, iudeii din Asia, care erau împotrivitori înverşunaţi ai apostolului Pavel (Fapte 13:45, 50;  14:5; 21:27), au creat o mare zarvă şi, acuzându-l pe apostolul Pavel de profanarea templului, au încercat să-l omoare (Fapte 21:27-29). Vestea despre acest incident a ajuns la cunoştinţa comandantului gărzii templului, care a intervenit, arestându-l pe Pavel (Fapte 21:32-33).

După un scurt interogatoriu prin care capitanul templului a încercat să afle identitatea celui pe care îl arestase şi faptele pe care acesta le-a comis, apostolul Pavel a fost condus spre cetăţuie (garnizoană), loc în care căpitanul intenţiona să-şi continue ancheta dincolo de zgomotul mulţimii (Fapte 21:33-34). Când  a ajuns însă pe treptele ce duceau spre cetăţuie, apostolul Pavel a vorbit căpitanului în limba greacă şi i-a cerut voie să se adreseze  mulţimii (Fapte 22:37). După ce a înlăturat suspiciunile căpitanului şi şi-a prezentat identitatea civilă (Fapte 21:37-39), apostolul Pavel a primit acceptul pentru a se adresa mulţimii (Fapte 21:40) şi a vorbit celor prezenţi despre identitatea, crezul, experienţele  şi misiunea sa (Fapte 22:1-29).

Conţinutul lecţiei: Studiind cuvântarea apostolului Pavel, ţinută în faţa conaţionalilor săi de pe treptele care duceau spre cetăţuie, descoperim:

1.    Contextul în care şi-a depus apostolul Pavel mărturia vieţii în faţa celor din neamul său

Apostolul Pavel şi-a depus mărturia vieţii şi a crezului său în faţa iudeilor în condiţii deosebit de vitrege, deoarece: mulţimea care îl asculta era învrăjbită (Fapte 22:27-31), acuzaţiile care i se aduceau erau deosebit de grave (Fapte 21:28),  a trebuit să vorbească după ce fusese bătut (Fapte 21:32), iudeii care au generat această răzvrătire îi doreau moartea (Fapte 21:31;36), el era arestat şi ţinut în lanţuri (Fapte 21:33) iar căpitanul templului era suspicios şi interesat să-şi continue ancheta (Fapte 21:37-38).

În pofida atâtor obstacole, apostolul Pavel a folosit şi acest context pentru a predica Evanghelia şi a depune o nouă mărturie pentru cei din neamul său. Mai mult însă decât atât, el a reuşit să obţină acceptul căpitanului templului pentru a depune acestă mărturie şi a făcut şi linişte în mijlocul acelei mulţimi în faţa căreia căpitanul garnizoanei şi soldaţii care îl însoţeau au trebuit să se declare învinşi.

Apostolul Pavel a schimbat contextul în care le-a vorbit celor din neamul său, deoarece a vorbit cu înţelepciune în faţa autorităţilor. El a reuşit să schimbe atitudinea autorităţilor prin faptul că a comunicat în limba pe care reprezentanţii acestora  o vorbeau şi a prezentat numai informaţiile care erau necesare pentru a-şi arăta identitatea civilă şi pentru a înlătura toate suspiciunile. În acelaşi timp, apostolul Pavel a schimbat şi atitudinea celor ce-l ascultau, fiindcă a comunicat cu ei în limba lor maternă (Fapte 21:40), a folosit o adresare politicoasă (Fapte 22:1) şi le-a prezentat experienţa personală (Fapte 22:2-21).

2.    Modul în care şi-a depus apostolul Pavel mărturia vieţii în faţa celor din neamul său

Adresându-se unor teologi erudiţi, apostolul Pavel a evitat în cuvântarea sa subiectele teologice şi şi-a depus mărturia personală prin care a descoperit un exemplu practic al transformării pe care o face Dumnezeu în viaţa celor ce se întorc la Hristos. Urmărind felul în care apostolul Pavel s-a adresat celor din neamul său descoperim un exemplu privind ceea ce trebuie să conţină o mărturie personală.

Astfel, mărturia personală trebuie să includă: o prezentare clară a identităţii (Fapte 22:3), o descriere a vieţii trecute (de dinaintea întâlnirii cu Hristos – Fapte 22:3-4), o prezentare a momentului întâlnirii cu Hristos (Fapte 22:6-15), o dovadă a schimbării pe care a făcut-o Dumnezeu în viaţa ta (Fapte 22:16) şi o motivaţie concretă privitoare la planul lui Dumnezeu pentru tine (Fapte 22:17-21).

3.    Reacţia iudeilor faţă de mărturia depusă de apostolul Pavel în faţa celor din neamul său

Întreaga audienţă l-a ascultat pe apostolul Pavel până în momentul în care acesta a pomenit cuvântul  „neamuri” (Fapte 22:22). La auzul acestui cuvânt iudeii s-au răsculat şi s-au manifestat cu violenţă cerând moartea apostolului Pavel (Fapte 22:22-23). Fiindcă învrăjbirea era deosebit de mare, apostolul Pavel a scăpat din mâinile iudeilor şi de pedepsele aplicate de romani, descoperindu-şi cetăţenia sa romană (Fapte 22:24-29).

Întrebări pentru discuţii :

1.    Cine a declanşat răzvrătirea de la templu în urma căreia a fost arestat apostolul Pavel ?
2.    În ce context şi-a depus apostolul Pavel mărturia personală în faţa celor din neamul său ?
3.    Cum a reuşit apostolul Pavel să primească acceptul căpitanului templului pentru a se adresa mulţimii ?
4.    Cum a reuşit apostolul Pavel să facă linişte într-o mulţime învrăjbită ?
5.    Ce elemente din mărturia depusă de apostolul Pavel constituie un exemplu privind modul în care şi noi trebuie să ne prezentăm mărturia personală ?
6.    Ce reacţie au avut iudeii faţă de mărturia personală a apostolul Pavel ?
7.    De ce i-a învrăjbit atât de tare pe iudei rostirea numelui „neamuri”?

Pastor Dan Boingeanu


 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *