Mântuirea

Mântuirea
„Ce s-a întâmplat când am fost mântuit?”
„Care este noua mea relaţie cu Dumnezeu?”

Hotărârea ta de a te încrede în Isus Hristos ca Mântuitor personal este cea mai mare hotărâre pe care ai fi putut-o lua vreodată.Totuşi, este foarte probabil că nu înţelegi multe din aspectele lucrării divine care a avut loc în viaţa ta.

Scopul acestui studiu este să explice pe scurt:
>> ceea ce s-a întâmplat cu ocazia naşterii tale din nou
>> şi cum a afectat decizia ta de a te încrede în jertfa Domnului Isus Hristos, relaţia ta cu Dumnezeu

I. În lume există doar două familii spirituale

A. Familia diavolului

Ioan 8:44 vorbeşte despre un grup de oameni care au ca tată pe diavolul. Vezi şi Ioan 8:38.
• În această familie ai intrat prin naştere din tatăl tău trupesc, care este de fapt un urmaş (descendent) al lui Adam.Geneza 5:3 arată că toţi urmaşii lui Adam sunt născuţi după chipul şi asemănarea lui Adam, adică păcătoşi (căzuţi din starea de slavă în care ne-a creat Dumnezeu).
De la părintele tău Adam ai moştenit natura păcătoasă . La Romani 5:12 scrie: „…printr-un singur om (Adam) a intrat păcatul în lume, şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit.”
Romani 5:12 mai spune că păcatul tău a atras după sine sentinţa de moarte:
a. Romani 6:23 – „…plata păcatului este moartea…”
b. 1Corinteni 15:22 – „…toţi mor în Adam…”

B. Familia lui Dumnezeu

În familia lui Dumnezeu intri prin naşterea duhovnicească: Ioan 3:3 spune că „…dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
Această naştere din nou te pune în familia lui Dumnezeu în acelaşi fel în care naşterea fizică te a pus în familia tatălui tău trupesc. Acum tu eşti copilul lui Dumnezeu.
Ioan 1:12,13 spune: „Dar tuturor celor ce L-au primit (aceasta este decizia ta de a te încrede în Isus Hristos ca Mântuitor) adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu (intrarea ta în familia lui Dumnezeu); născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om (nu este o naştere fizică), ci din Dumnezeu (aceasta este naşterea din nou, duhovnicească).”
Ca rezultat al noii tale naşteri ai moştenit natura divină a lui Dumnezeu şi ai acum viaţa veşnică:
a. Ioan 6:47: „…cine crede în Mine, are (timpul prezent) viaţa veşnică”
b. Ioan 3:36: „Cine crede în Fiul are (timpul prezent) viaţa”
c. 1Ioan 5:12: „Cine are pe Fiul are (timpul prezent) viaţa…”

II. Dacă eşti în familia lui Dumnezeu, nu mai eşti în familia diavolului

A. Prin naşterea ta din nou, tu ai fost mutat din lumea care zace în cel rău (1Io.5:19) în Biserica lui Dumnezeu care este în Isus Hristos – 1Io.5:20; Col.1:13; F.A.26:18; Gal.1:4.

B. Trupul tău este acum Templul Duhului Sfânt; Duhul Sfânt al lui Dumnezeu locuieşte în tine – 1Corinteni 6:19.

C. 2Corinteni 6:14-18 arată că între cel credincios şi cel necredincios nu este nici o legătură (este o despărţire, o separare).

D. Unul din locurile unde este definită noua ta viaţă este 2Corinteni 5:17,18.

III. Care este relaţia mea cu Dumnezeu acum?

A. El este Tatăl tău ceresc şi tu eşti copilul Lui – Gal.3:26; 4:6.

B. Acum, pentru că eşti mântuit, Dumnezeu nu mai lucrează cu tine ca şi cu un păcătos. El se ocupă de tine ca de un fiu.

C. Această relaţie este ilustrată de relaţia pământească tată – fiu:
Un tată bun îşi îngrijeşte fiul – 1Petru 5:7
Un tată bun îşi învaţă fiul – Ioan 14:26
Un tată bun îşi sprijină şi ajută fiul – Psalm 46:1
Un tată bun îşi iubeşte şi disciplinează fiul – Evrei 12:5,6
Un tată bun îşi călăuzeşte fiul – Romani 8:14,15
Un tată bun are un plan pentru fiul său – Romani 8:28,29

D. Un tată bun niciodată nu va face ceva cu scopul de a-şi răni fiul. El va face doar ceea ce-l va ajuta pe el să crească şi să devină omul pe care tatăl îl doreşte. Tatăl tău ceresc lucrează în acelaşi fel, dar căile Lui sunt perfecte. Spre deosebire de tatăl pământesc care mai greşeşte câteodată, Dumnezeu nu greşeşte niciodată în lucrarea cu fiii Săi. Citiţi Matei 7:11.

IV. Transformarea fiinţei tale

A. Cu ocazia naşterii tale din nou în viaţa ta au avut loc transformări de natură duhovnicească, nu trupească. Duhul tău care era mort faţă de Dumnezeu când erai necredincios a înviat (prin viaţa veşnică primită de la Dumnezeu). Citiţi şi gândiţi la Efeseni 2:1,4,5. Prin acest duh viu, călăuzit şi ajutat de Duhul Sfânt din tine ai contact, părtăşie cu Dumnezeu, noul tău Tată. Tu poţi înţelege lucrurile Sale şi poţi asculta de El.

B. Trupul tău însă nu a fost schimbat. Natura ta fizică încă există; tu nu te-ai transformat într-un duh, fără trup fizic. De aceea, încă mai există în tine firea pământească. Firea pământească (numită în Biblie şi „carne”) este acea călăuză a omului fără Dumnezeu, „ne-născut” din nou, care îl îndeamnă pe om să facă ceea ce face. Ea este o înclinaţie spre păcat, spre împotrivire faţă de Dumnezeu şi este „mânată” (manevrată, manipulată) de „domnul puterii văzduhului”. Este punctul de legătură între om şi diavolul, tatăl său dintâi. Citiţi şi gândiţi la Efeseni 2:2,3.

C. Din clipa mântuirii tale în tine a început o luptă între firea ta pământească şi duhul tău. Citiţi Galateni 5:17. Tu ai posibilitatea să alegi a asculta de firea pământească sau de Duhul Sfânt şi aceasta va determina starea ta duhovnicească – Romani 6:13; 8:5.
Care va fi urmarea ascultării de firea pământească? Romani 8:7,8 – nu vei mulţumi pe Tatăl. Vei întrista Duhul Său din tine şi vei întrerupe contactul duhovnicesc (buna înţelegere) cu Dumnezeu. Singura cale de restabilire a unei bune părtăşii cu Tatăl este recunoaşterea păcatului şi pocăinţa – Proverbe 28:13.
Care va fi urmarea ascultării de Duhul lui Dumnezeu, Tatăl nostru? Romani 8:6 – viaţă şi pace, adică menţinerea unei bune legături cu El.

V. Despre cuvântul „mântuire”

A. Cuvântul „mântuire” este un cuvânt cu mai multe sensuri
În funcţie de contextul în care Biblia îl foloseşte, el înseamnă:
salvare, scăpare, izbăvire, eliberare
vindecare, însănătoşire, întregire
păstrare, păzire, ocrotire, siguranţă
împlinire, desăvârşire

B. Cuvântul „mântuire” este un termen complex
El se poate referi la diferite evenimente, stări sau procese ca: îndreptăţire, răscumpărare, ispăşire, iertare, sfinţire, proslăvire, etc.

C. Mântuirea are de a face cu omul
în toată complexitatea lui: duh, suflet şi trup
şi are legătură cu întreaga existenţă a omului: trecută, prezentă şi viitoare.

VI. Timpurile mântuirii

Ori de câte ori vei întâlni în Scriptură cuvântul „mântuire” este important să înţelegi contextul, sensul cuvântului (dacă este specific sau general) şi timpul la care se vorbeşte. Vei descoperi că:

A. Se vorbeşte despre mântuire la timpul trecut
Efeseni 2:8; 2Timotei 1:9; ş.a.
prezintă mântuirea ca fiind un eveniment trecut, o lucrare încheiată şi completă. Nu este un proces în desfăşurare ci un fapt împlinit. Are loc în clipa când omul crede şi apoi este încheiat. Tu ai avut parte de această mântuire atunci când te-ai născut din nou. Ai fost mântuit de pedeapsa cuvenită păcatului tău. Ai fost scăpat de iad.

B. Se vorbeşte despre mântuire la timpul prezent
1Corinteni 15:2; 1:18; ş.a. prezintă mântuirea ca fiind un proces prezent, o lucrare continuă în viaţa credinciosului. Tu eşti implicat în acest proces al mântuirii prin credinţa ta în Dumnezeu care lucrează în tine. Prin această mântuire tu permiţi vieţii lui Isus Hristos din tine să se arate în exterior. Este o manifestare din ce în ce mai evidentă a vieţii noi care o avem acum. Este creşterea noastră „la starea de om mare”, este procesul în care Hristos ia chip în noi.

C. Se vorbeşte despre mântuire la timpul viitor
Romani 13:11; 1Petru 1:5; ş.a. prezintă mântuirea ca fiind o stare viitoare. Este rezultatul final al stării de har în care a intrat omul prin credinţă. Este proslăvirea copiilor lui Dumnezeu în veşnicie. Tu vei avea parte de această mântuire atunci când vei primi trupul cel nou. Este ieşirea cu totul din câmpul de contact cu păcatul, din câmpul lui de acţiune.

VII. Verificare

Notă: După ce aţi studiat, răspundeţi din memorie la următoarele întrebări. Răspunsurile se dau pe o foaie separată, toate în scris, şi se înmânează conducătorului de grup la întâlnirea următoare.

1. Care sunt cei doi taţi menţionaţi în Ioan 8:38? Daţi câte un verset biblic care să susţină ambele răspunsuri.
2. Cum intră o persoană în familia diavolului?
3. Cum intră o persoană în familia lui Dumnezeu?
4. Spuneţi două versete care arată că cel credincios are viaţa veşnică.
5. Care este transformarea ce a avut loc în fiinţa ta când te-ai născut din nou?
6. Care este împotrivitorul Duhului Tatălui din tine?
7. Ce este firea pământească?
8. Ce se întâmplă dacă asculţi de firea pământească?
9. Care este rezultatul umblării după lucrurile Duhului?
10. Scrieţi câteva din sensurile cuvântului „mântuire”.
11. Explicaţi cele trei timpuri ale mântuirii.
12. Scrieţi din memorie Ioan 6:47 şi Psalmul 119:11.

Verset de memorat:
„Adevărat, adevărat vă spun, că cine
crede în Mine, are viaţa veşnică.”
Ioan 6:47

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *