LUPTA IN RUGACIUNE

Fapte 12:1-25; (1Tim.2:1-4)

Introducere: Este de-a dreptul redundant sa afirmam faptul ca Biserica apostolica a stiut sa se roage, ca a cunoscut si folosit arma ofensiva a rugaciunii (Efes.6:18). Acest lucru este bine stiut de toti ce I ce studiaza Cuvantul lui Dumnezeu. Rugaciunea staruitoare , pasionata si biruitoare (Fapte 2:42) a devenit marca distinctive a primilor crestini, cu ajutorul careia ei au cucerit pe multi din generatia lor pentru Cristos. Este exact una din nevoile cele mai stringente ale generatiei nostre de crestini despre care Leonard Ravenhill a spus ca este generatia care nu se roaga, generatia in care “ora de rugaciune a devenit cenusareasa bisericii”. Biserica primara nu s-a bucurat de multe din facilitatile si programele celei de azi, nici de putere financiara sau sprijin politic, dar a cunoscut secretul rugaciunii.

Rugaciunea nu a fost o problema facultativa, o disciplina spirituala optionala, ci insasi viata ei, secretul puterii ei. Primii crestini au practicat ceea ce se numeste “lupta in rugaciune”, acel tip de rugaciune staruitoare, concreta care nu se multumeste cu nimic mai putin decat cu raspunsul divin. Capitolul 12 din cartea Faptelor surpinde un episod interesant din viata de rugaciune a bisericii din Ierusalim, atunci cand Petru a fost eliberat in mod miraculos din inchisoare  ca raspuns la rugaciune.

I.O CONFRUNTARE DE PUTERI (v.1-4)

Aflam din primul verset faptul ca regele Irod Agripa a inceput o campanile de persecutie crunta impotriva crestinilor soldata cu uciderea unuia dintre apostolic: Iacov, fiul lui Zebedei, fratele lui ioan. Acest Irod nu era altul decat nepotul infamului Irod cel Mare, cel care a ordonat masacrul inocentilor din Betleem si imprejurimile sale (Mat.2). Descendent din Edom, un arhetip al inamicului poporului lui Dumnezeu, acest nepot –asemanator in porinirile sale criminale cu bunicul sau, dorea sa intre in gratiile Iudeilor si sa-si intareasca domnia prin moartea crestinilor. Moartea lui Iacov nu ar trebui sa surprinda, din moment ce Domnul Isus a prevazut pentru Iacov si ioan un botez al suferintei (Mat.20:20-23), desi experimentat in moduri diferite: Iacov va muri ucis de sabie, Ioan va suferi mult (cf. Apoc.1:9), desi nu a murit, dupa toate aparentele, moarte de martir.
Actiunea initiata de Irod nu era altceva decat o alta manifestare a conflictului dintre fortele intunericului si Imparatia lui Dumnezeu. Satan s-a aflat in spatele acestei campanii de persecutie si strategia lui a fost sa loveasca in “stalpii”bisericii: Iacov si Petru pentru a opri raspnadirea Cuvantului lui Dumnezeu. Ca o nota de ironie divina, la finalul capitolului, asa cum vom vedea, Irod este mort (v.23), insa Cuvantul lui Dumnezeu se raspnadeste nestingherit si neoprit de vreo forta umana sau demonica. Este o incurajare si pentru noi sa stim ca Dumnezeu nostrum ramane pe tron, indifferent de circumstantele- prielnice sau potrivnice pe care le permite vietii si slujirii noastre.

II.O CONGREGATIE RUGATIVA V.5-19

Sarbatoarea pastelor a fost ocazia hotarata de Irod pentru a-l aresta pe Petru, urmand ca apoi sa il execute. In acest interval, Petru a fost intemnitat si pus sub paza serioasa, pentru a se inlatura orice eventuale tentative de evadare. Vesrestul 5 suprinde cu o simplitate dezarmanta, dar sublime, dubla “paza” de care s-a bucurat Petru: paza gardienilor sai si protectia rugaciunii fratilor sai: “deci Petru era pazit in inchisoare si Biserica nu inceta sa inalte rugaciuni catre Dumnezeu pentru el” (v.5). Rugaciunea a fost deci, focalizata si staruitoare. O intrebare merita a fi pusa la acest moment al relatarii: “cum a putut Petru sa doarma asa linistit, stiind ca executia sa planificata era iminenta? Este probabil sa ne imagainam faptul ca Petru a avut incredere in rugaciunile fratilor sai  (vezi cap.4), dar a contat si promisiunea Stapanului ca va imbatrani si va muri intr-o maniera similara cu Domnul sau (Ioan 21:18-19). Increderea in suveranitatea divina, in Cuvantul lui Dumnezeu si puterea rugaciunii i-a dat acea pace inexplicabila.

Raspunsul la rugaciune nu s-a lasat asteptat: un inger al Domnului avea sa realizeze o operatiune de salvare monumental, in fata careia nici garda romana, nici zidurile si portile grele ale inchisorii nu au putut rezista.Totul parea un scenariu suprarealist pentru Petru, greu de acceptat ca fapt. Numai racoarea noptii in plina strada, in afara inchisorii a avut menirea sa-l treazesca pe Petru la realitate.

Ironia remarcabila este ca atunci cand Petru bate la usa imobilului unde erau adunati frarii sai la rugaciune- in mijlocire expresa pentru protectia si eliberarea lui, nimeni nu a crezut ca este tocmai el!

Nici entuziasmul Rodei nu i-a convins de faptul ca Dumnezeu l-e auzit rugaciunile, pana cand, in  urma batailor sale repetate, i-au deschis. Era prea frumos, dar era si adevarat, numai ca ei nu au crezut d ela bun inceput ca Dumnezeu poate actiona in acest mod si raspune asa rapid. Petru a scapat si de data aceasta teafar si nevatamat, gratie interventiei divine si rugaciunii Bisericii.

III.O CORECTIE SEVERA (v.20-25).

Ultima scena relatata are de-a face cu moartea dramatic a lui irod, persecutorul crestinilor. Ocazia a fost legata de vizita delegatiei din Tir si Sidon, cetati maritime feniciene, care depindeau economic de Irod, dar cu care se aflau in ostilitate fatisa. Delegatia a inecract pacificarea conflictului, apeland chiar si la adulatie fata de Irod. Atunci cand Irod, imbracat intr-o tinuta stralucitoare a tinut sa le ofere un discurs, adulatia multimii a intercut orice limita:”glas de Dumnezeu, nu de om”. Acceptand inchinarea lor absolut interesata si motivate economic, inima lui Irod s-a mandrit asa de mult, incat Dumnezeu a intervenit in judecata severa.

“Insa Cuvantul lui Dumnezeu se raspandea tot mai mult si numarul ucenicilor crestea” (v.24)- este constatarea progresului Imparatiei lui Dumnezeu in ciuda opozitiei umane sau demonice. Este reconfortant si incurajator pentru toti crestinii, indiferent de opozitia ridicata impotriva lor faptul ca nici o putere din univers nu se poate opune puterii lui Dumnezeu si a Cuvantului Sau. Iar aceasta putere formidabila poate fi experimentata ca raspuns la rugaciunile poporului lui Dumnezeu.

Intrebari de discutie:
1.Cum este posibil ca un doi slujitori ai lui Dumnezeu (Petru si Iacov) sa aiba parte de soarta atat de diferita?
2.Ce modalitati foloseste Dumnezeu pentru a raspunde la rugaciunile copiilor Sai? (discutie)
3.De ce este important, dupa ce ne-am rugat in cadrul voii Lui pentru un anumit lucru, sa credem ca “l-am si primit”?

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *