Izbăvirea de sub repercusiunile Legii

Romani 7:1-25 (Galateni 2:16)

Scopul lecţiei: Să cunoaştem care este natura şi lucrarea Legii şi să înţelegem care este motivul pentru care cei credincioşi nu mai au nicio răspundere faţă de Lege.

Contextul lecţiei: Pe lângă împăcarea cu Dumnezeu şi izbăvirea din păcat, cei neprihăniţi au parte şi de binecuvântarea izbăvirii de sub autoritatea Legii.

Pentru a sublinia acest adevăr, apostolul Pavel repetă numai în acest capitol de 23 de ori termenul „Lege”. În 19 dintre aceste menţionări acest termen identifică Legea lui Dumnezeu dată prin Moise, în 3 dintre ele scoate în evidenţă legea păcatului care încearcă să-i stăpânească viaţa, iar prin una dintre referiri identifică legea minţii care cuprinde dorinţele bune.

Dacă în lecţia precedentă am învăţat că în viaţa celui credincios păcatul nu trebuie să mai domnească fiindcă cel neprihănit a fost izbăvit de sub stăpânirea păcatului, în lecţia de astăzi apostolul Pavel ne arată că cel neprihănit nu se mai află nici sub autoritatea Legii.

Întregul capitol (Rom. 7:1-25) este de fapt o explicaţie a declaraţiei pe care apostolul a făcut-o în Rom. 6:14. când a spus că: ” nu mai suntem sub Lege ci sub Har.”

Conţinutul lecţiei: După ce şi-a încheiat pledoaria prin care a arătat că cei ce au fost botezaţi în Hristos au murit faţă de păcat şi trăiesc pentru neprihănire (Rom. 6:1-23), apostolul Pavel face un pas mai departe şi arată că cei credincioşi au murit şi faţă de Lege şi trăiesc doar pentru Hristos. Pentru a dovedi că cei credincioşi au fost izbăviţi de Lege, apostolul Pavel arată că:

1.    Cei credincioşi nu mai au nicio răspundere în faţa Legii (Rom. 7:1-6)

Deşi la începutul acestei secţiuni apostolul Pavel a menţionat în mod clar că se adresează unor oameni care cunoşteau Legea (Rom. 7:1), fiindcă atunci când îi numeşte foloseşte apelativul „fraţii mei” (Rom. 7:1 şi 4), putem spune că aceştia erau credincioşi care Îl întâlniseră pe Hristos şi care au dobândit neprihănirea oferită de Dumnezeu prin credinţă.

Pentru a dovedi că cei credincioşi nu mai au nicio obligaţie faţă de Lege, apostolul Pavel
a folosit ilustraţia familiei, prin care a arătat că soţul şi soţia sunt sub autoritatea legământului făcut atâta vreme cât sunt în viaţă. Când soţul moare, soţia este liberă, iar responsabilitatea ei faţă de legământul familiei încetează (Rom. 7:2-3). Pentru că prin Hristos cei credincioşi au murit faţă de Lege, (tot aşa cum au murit şi faţă de firea veche), Legea nu mai are nicio autoritate asupra lor (Rom. 6:1-10;7:4).

Fiind însă înviaţi împreună cu Hristos, cei credincioşi nu mai sunt datori să intre iarăşi în vechiul legământ ca să trăiască după slova Legii, ci, fiindcă sunt uniţi cu Hristos (precum femeia căsătorită cu un alt bărbat), aceştia intră într-un nou legământ prin care sunt chemaţi să trăiască o viaţă nouă după îndemnurile Duhului (Rom. 7:4-6; 8:1-4).

Pentru a ne prezenta această măreaţă binecuvântare, apostolul Pavel foloseşte în argumentarea sa : o ilustraţie (legea relaţilor din căsnicie – Rom. 7:1-3), o experienţă (moartea şi învierea împreună cu Hristos – Rom. 7:4-5) şi o chemare(responsabilitatea trăirii pentru Hristos, după îndemnurile Duhului – Rom. 7:6).

2.    Cei credincioşi trebuie să cunoască natura şi lucrarea Legii (Rom. 7:7-13)

Deşi cei credincioşi nu mai au nicio responsabilitate pentru a păzi Legea, au totuşi datoria să cunoască natura şi lucrarea Legii. Pentru a ne face cunoscute aceste adevăruri, apostolul Pavel arată că Legea nu este ceva păcătos (Rom. 7:7) sau ceva rău (Rom. 7:13/a), ci dimpotrivă; în esenţa ei, Legea este duhovnicească, sfântă, dreaptă şi bună (Rom. 7;12;14).

Legea nu ne-a adus neprihănirea aşteptată de Dumnezeu pentru că ar fi fost nedesăvârşită, ci imposibilitatea ei de a aduce neprihănirea a stat în faptul că omul păcătos nu a putut să o împlinească (Rom. 7:5; Mat. 5:17-20; Rom. 3:31; 10:4; Gal. 3:24).

Cu toate că nu ne-a ajutat să obţinem neprihănirea oferită de Dumnezeu, Legea şi-a împlinit lucrarea, pentru că a descoperit păcatul (Rom. 7:7-8), a îndreptăţit pedeapsa lui Dumnezeu (Rom. 7:9-11) şi a arătat neputinţa celor aflaţi în robia păcatului, accentuând necesitatea unui Salvator (Rom. 7:13-14; Gal. 3:19-25).

3.    Cei credincioşi experimentează izbăvirea fără faptele Legii (Rom. 7:14-25)

Deşi Legea este duhovnicească (se adresează părţii spirituale a fiinţei umane), este fără putere, fiindcă nu poate schimba natura noastră veche (Rom. 7:14), nu ne poate ajuta să facem binele pe care îl dorim (Rom. 7:15-21) şi nici nu ne poate asigura biruinţa în lupta spirituală purtată împotriva legii păcatului care guvernează viaţa celor ce trăiesc în firea pământească (Rom. 7:21-25).

Pentru a arăta această neputinţă a Legii, apostolul Pavel repetă de 3 ori faptul că păcatul locuieşte în fiinţa sa (Rom. 7:17; 20; 23), subliniază faptul că nu are putere să înfăptuiască binele pe care şi-l doreşte (Rom. 7:15- 21), că este într-o continuă luptă spirituală (Rom.  7:21-23), iar legea păcatului înscrisă în natura sa veche este mai tare decât legea minţii (a dorinţelor bune) aflată în inima sa (Rom. 7:21-25).

Dacă lucrarea Legii nu i-a fost de niciun ajutor în lupta spirituală din fiinţa sa, el arată că această biruinţă poate fi totuşi câştigată, dar numai prin Hristos (Rom. 7:24-25; 8:1-4).

Întrebări pentru discuţii:

1.    Cum putem defini „Legea”, (termen repetat de 23 de ori în acest capitol) ?
2.    Care sunt dovezile folosite de apostolul Pavel pentru a arăta că cei credincioşi nu mai au nicio răspundere faţă de Lege ?
3.    De ce unii oameni mai predică şi astăzi despre o neprihănire câştigată prin Lege?
4.    Cum putem defini natura Legii ?
5.    Care a fost lucrarea Legii ?
6.    De ce Legea nu ne poate aduce izbăvirea din păcat ?
7.    Care este calea prin care câştigăm biruinţa în lupta spirituală pe care o purtăm împotriva firii vechi?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *