ÎNVIEREA DOMNULUI ISUS

Text: Ioan 20:1-10
Verset de aur: Ioan 20:8

Evanghelistul Ioan prezintă faptul învierii Domnului Isus din perspectiva experienţelor trăite de martorii învierii. Aceste experiențe i-au condus pe cei ce s-au întâlnit cu Domnul Isus de la durere la bucurie, de la ignoranţă la cunoaştere şi de la necredinţă la credinţă. Urmărind aceste experienţe descoperim că pentru aceștia învierea a fost:

1. O mare dilemă Ioan 20:1-2
a. petrecută dimineaţa devreme în ziua întâi a săptămânii Ioan 20:1/a
– Domnul Isus a stat în mormânt trei zile şi trei nopţi şi a înviat la începutul zilei întâi a săptămânii Mat.12:40;16:21;17:23; 20:19;Marcu 9:31;10:34;Luca 9:22;18:23;24:7,46
– Domnul Isus în ziua sabatului a fost în mormânt arătând că a fost mort faţă de Lege.Mat.5:17-19;Rom.7:4
– odată cu învierea duminica a devenit cea mai importantă zi a
săptămânii (ziua întâi ca ordine şi importanţă) Fapte 20:7;
1Cor.16:2; Ap.1:10

b. experimentată de către Maria Magdalena Ioan 20:1/b
– a fost o femeie păcătoasă Luca 8:2
– a fost o femeie eliberată de demoni Luca 8:2/b
– a fost o femeie slujitoare Luca 8:2-3
– a fost o femeie credincioasă Mat.27:56;Marcu 15:40;Ioan 19:25
– a fost o femeie iubitoare Mat.27:61;28:1;Marcu 16:1

c. cauzată de cele constatate la mormânt Ioan 20:1/c
– piatra a fost luată de pe mormânt Ioan 20:20/d
– la mormânt nu era nimeni Mat.28:4,11
– mormântul era gol Ioan 20:2

2. O mare provocare Ioan 20:2-5

a. generată de anunţul făcut de Maria Magdalena Ioan 20:2
– anunţ făcut în grabă – a alergat Ioan 20:2/a
– anunţ făcut lui Petru şi lui Ioan(Petru era considerat liderul ucenicilor, iar Ioan era ucenicul iubit de Domnul) Ioan 202/b
– anunţ făcut cu respect şi responsabilitate – au luat pe „Domnul” Ioan 20:2/c;Marcu 15:40,47.

b. generată de situaţia prezentată Ioan 20:2/c
– trupul Domnului Isus a fost luat
– nu se ştie unde este trupul Domnului

c. generată de responsabilitatea asumată
– Petru era liderul ucenicilor care s-a angajat să meargă cu Domnul pînă la moarte
– Ioan era ucenicul iubit de Domnul Isus care a fost cel mai aproape de Domnul
– ucenicii erau responsabili faţă de Învăţătorul lor

3. O mare certitudine Ioan 20:5-8

a. generată de o experienţă personală
– Petru şi Ioan au plecat repede spre mormânt Ioan 20:3-4
– Ioan a ajuns primul dar n-a intrat în mormânt Ioan 20:5
– Petru a ajuns după el şi a intrat în mormânt Ioan 20:6

b. confirmată de o evidenţă reală Ioan 20:6-8
– fîşiile de pânză erau jos – (ca un cocon în locul unde fusese aşezat
Domnul Isus Ioan 20:5-6
x. la mormânt era ordine
xi. fâşiile nu puteau fi desfaşurate de pe trupul Domnului Isus şi
apoi aşezate în stare intactă Ioan 19:40
xii. trupul Domnului Isus n-a fost furat
xiii. Domnul Isus a înviat lasând fâşiile în stare intactă
– ştergarul care acoperea capul Domnului Isus era făcut sul şi pus
deoparte Ioan 20:7;Ioan 11:44

c. motivată de o convingere clară
– Ioan a văzut şi a crezut Ioan 20:8;20:29;Ioan 3:16-17
– cu toate că încă nu pricepeau Scripturile Ps.16:10;Fapte 2:26-31; 13:34-35
– cu toate că încă nu aveau curajul să mărturisească despre înviere Ioan 20:9-10;19-20

Întrebări pentru discuţii:

1. Ce-a însemnat învierea Domnului Isus pentru ucenici înainte de a auzi despre înviere?
2. Cine a experimentat această dilemă?
3. Care au fost cauzele acestei dileme?
4. De ce învierea Domnului Isus a generat o mare provocare?
5. Care au fost cauzele acestei provocări?
6. Cum a ajuns învierea Domnului Isus o mare certitudine pentru ucenici?
7. De ce ucenicii încă nu credeau spusele Scripturii deşi au ajuns să creadă în înviere?

Pastor Dan Boingeanu

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *