Întâmpină suferinţa cu bucurie

1 Petru 1:1-13 (1 Petru 4:12-14)

Scopul lecţiei: Să înţelegem ce motivaţii ne ajută să ne bucurăm chiar şi în mijlocul necazurilor şi să descoperim cine sunt cei ce trăiesc această bucurie.

Contextul lecţiei: Dacă prin epistola către Romani, pe care am studiat-o în prima parte a acestui an, am văzut exemplul unui om matur spiritual, în contrast cu starea spirituală a omului firesc, şi am descoperit care este soluţia lui Dumnezeu pentru omul căzut, care sunt caracteristicile spirituale ale omului duhovnicesc şi ce paşi trebuie să parcurgem pentru a ajunge la maturitate spirituală, prin epistola lui Iacov, pe care tocmai am terminat-o de studiat, am descoperit care sunt mărturiile ce confirmă starea de maturitate spirituală.

Studiul  epistolelor 1 şi 2 Petru, pe care îl vom parcurge în ultima parte a acestui an, ne va ajuta să descoperim testul maturităţii spirituale şi să înţelegem modul în care cei maturi spiritual se comportă în mijlocul necazurilor şi în faţa veşniciei.

În prima sa epistolă, apostolul Petru se adresează unor creştini pentru care a început o vreme de suferinţă şi mari necazuri (1 Petru 4:12-13). Aceste necazuri au fost cauzate de prigoana declanştă de Nero în anul 64 dHr, care a început să-i caute şi să-i omoare pe creştini, acuzându-i că au dat foc Romei. Se pare că însuşi apostolul a trecut prin aceste necazuri, deoarece în salutul său el identifică Roma cu vechiul Babilon, lăsând să se înţeleagă că este părtaş acestor evenimente (1Petru 5:12-13).

Luând în considerare sfaturile pe care apostolul Petru le dă prin prima sa epistolă celor ce au îndurat aceste necazuri, descoperim  atitudinea pe care trebuie să o aibă omului matur spiritual în mijlocul suferinţelor.

Conţinutul lecţiei: Dacă în primele versete ale pasajul biblic pe care îl studiem aflăm numele şi slujirea scriitorului acestei epistole (1 Petru 1:1/a), destinatarii (1 Petru 1:1/b-2/a) şi salutul cu care apostolul Petru li se adresează (1 Petru 1:2/b), după o scurtă benedicţie (1 Petru 1:3/a), apostolul Petru arată în continuarea acestui pasaj că aceia care trec prin necazuri se bucură mult (1 Petru 1:6), având o bucurie negrăită şi strălucită (1Petru 1:8/b).

Această stare de bucurie este încurajată şi de îndemnul apostolului (1Petru 4:12-13), care anticipează bucuria ce va fi trăită la arătarea Domnului Isus (1Petru 4:13). Păstrând în atenţie aceste adevăruri, am dori să descoperim:

1.    Cine sunt cei chemaţi să se bucure în mijlocul necazurilor? 
  1 Petru 1:1-2

Cei despre care apostolul Petru a afirmat că erau plini de bucurie în mijlocul suferinţelor aveau toate motivele să fie mai degrabă plini de întristare decât de bucurie. Aceasta datorită faptului că erau „străini şi împrăştiaţi „ (1 Petru 1:1/b). Termenii folosiţi de Iacov pentru a-i identifica pe destinatarii epistolei sale sunt: „parepidiomos” (o combinaţie de trei cuvinte care înseamnă a locui într-o ţară străină, 1 Petru 1:1/b; Evrei 11:13) şi „deeasporah” (diaspora – care înseamnă împrăştiaţi ca o sămânţă semănată în ţarină, 1 Petru 1:1; 2:11-12;  Ioan 17:15-16; 2 Cor. 6:14-7:1; 1 Petru 4:3-4, oameni care sunt departe de casă, Fil. 3:20-21; 2 Petru 3:13-14; Evrei 11:10; 16).

În acelaşi timp, aceştia puteau fi plini de întristare fiindcă încercările prin care treceau au venit deodată (1 Petru 4:12) şi erau deosebit de mari („încercare de foc!”, 1 Petru 3:12).

2.    Care sunt motivele de bucurie din mijlocul  necazurilor?   1 Petru 1:3-9

Cu toate că aveau multe motive să fie plini de întristare, destinatarii scrisorii apostolului Petru au fost plini de bucurie chiar şi în mijlocul suferinţelor fiindcă au avut ca motivaţie o experienţă trecută (1 Petru 1:3/a), o binecuvântare prezentă(1 Petru 1:5) şi o nădejde viitoare (1 Petru 1:3/b-4).

Experienţa trecută a însemnat „alegere” (au fost puşi deoparte şi sigilaţi prin lucrarea Duhului, 1 Petru 1:1-2/a), „curăţire” (au fost stropiţi cu sângele lui Hristos, 1 Petru 1:2/a; 2 Tes. 2:13; Evrei  10:2; 9:13-14) şi „schimbarea vieţii” (au fost născuţi din nou prin învierea lui Hristos, 1 Petru 1:3/b; 1 Cor. 15:20; 2 Cor. 5:17).  Binecuvântarea prezentă înseamnă „ocrotire” prin puterea lui Dumnezeu (1 Petru 1:4; Ioan 10:28-29; 17:11-12; 15; Iuda 1:1), iar nădejdea viitoare înseamnă „moştenire” (1 Petru 1:3/b-4). Această nădejde este „vie” iar moştenirea promisă este trainică, proaspătă, curată, şi sigură (1 Petru 1:4).

3.    Cum putem fi plini de bucurie în mijlocul necazurilor?
   1 Petru 1:6-13

Sunt plini de bucurie în mijlocul necazurilor cei ce cunosc rostul încercărilor (acestea vin „dacă trebuie”, sunt „pentru puţină vreme” şi „sunt felurite”, 1 Petru 1:6), cei ce înţeleg lucrarea încercărilor (desăvârşesc caracterul – exemplul aurului curăţit prin foc, şi au ca urmare lauda, slava şi cinstea la arătarea lui Hristos! – 1 Petru 1:7) şi cei ce se încred în Hristos ( Îl iubesc fără să-L fi văzut, cred în El fără să-L vadă şi aşteptă să primească ce le este pregătit la sfârşit, 1 Petru 1:8-12).

Întrebări pentru discuţie:

1.    Care este testul maturităţii spirituale despre care a vorbit apostolul Petru în prima sa epistolă ?
2.    Care a fost cauza suferinţelor prin care au trecut destinatarii acestei epistole ?
3.    Ce motive puteau să-i facă pe creştinii cărora li s-a adresat apostolul Petru să fie plini de întristare ?
4.    Cum descrieţi bucuria pe care au trăit-o aceşti creştini în mijlocul suferinţelor ?
5.    Care au fost motivaţiile ce au determinat această bucurie ?
6.    Cum putem trăi aceeaşi măsură de bucurie atunci când trecem prin necazuri ?
7.    De ce mulţi credincioşi din zilele noastre nu se mai bucură în necazuri ?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *