IMAGINI DE PE CRUCE – Galateni 6:14

În predica de astăzi, vom studia diferite metafore, sau imagini, pe care Dumnezeu le-a folosit pentru a ne spune ce s-a împlinit la cruce. Predica va mări înţelegerea ta despre cruce pentru ca să vezi toate dimensiunile ei.             I. ÎNDREPTĂŢIREA             Multe pasaje din Biblie vorbesc despre îndreptăţire (1 Corinteni 6:11). În plus, scriitorii Bibliei au prezis că „Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credinţă” (Galateni 3:8). Noi suntem „socotiţi neprihăniţi prin harul Lui” (Tit 3:7). Putem învăţa câte ceva din oricare din aceste pasaje.             Romani 4:1-8 ne prezintă exemplul lui Avraam care a fost socotit neprihănit prin credinţă. Apoi prezintă binecuvântările pronunţate de David asupra celor care sunt îndreptăţiţi.             Legat de Avraam, întrebarea pe care o dezbate Pavel este modul în care Avraam a fost îndreptăţit. A fost el socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu pe baza neprihănirii sale proprii sau a existat o altă cale? Pe baza Vechiului Testament, Pavel spune clar că Avraam nu a fost îndreptăţit prin faptele legii, ci prin credinţă (versetul 3).             Cum poate Dumnezeu să îndreptăţească pe cineva care nu este sfânt? Cum poate Dumnezeu să-i îndreptăţească pe păcătoşi şi să continue să fie neprihănit El Însuşi? Răspunsul la aceste întrebări vine prin crucea lui Hristos. Răspunsul vine în următoarea noastră imagine.             II. RĂSCUMPĂRAREA             Galateni 3:13 vorbeşte despre răscumpărarea noastră. Acest verset ne spune cum ne-a răscumpărat Hristos. El ne-a răscumpărat atârnând pe cruce. Moartea Lui pe cruce a devenit plata pentru păcatele noastre. Şi astfel, Dumnezeu este drept când ne iartă prin credinţă deoarece El a plătit preţul pentru răscumpărarea noastră. El Şi-a dat viaţa pentru vieţile noastre.             Să citim Romani 3:19-26. Versetul 24 spune cum avem răscumpărarea în Hristos Isus. În versetele 19-20 vedem rolul Legii. Legea ne prezintă păcatele noastre. Ea ne arată că nu am putut să fim plăcuţi lui Dumnezeu şi că nicio făptură nu va fi vreodată îndreptăţită prin Lege în faţa lui Dumnezeu. Dar versetul 21 ni-L arată pe Hristos care a venit să facă pentru noi ceea ce Legea nu putea datorită slăbiciunii sale (Romani 8:3). Toţi suntem păcătoşi şi, fiind astfel, suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu (versetul 23). Dar, conform versetului 24, acum, prin Hristos, suntem „socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.”             Îndreptăţirea este un dar prin harul lui Dumnezeu, dar ea vine prin Hristos. Deşi pentru noi ea este oferită fără plată, pe Dumnezeu L-a costat un preţ infinit, sângele Fiului Său. Deşi suntem îndreptăţiţi prin credinţă, Dumnezeu nu este nedrept, trecând cu vederea păcatele noastre care trebuie pedepsite. El a plătit ispăşirea păcatelor noastre prin sângele lui Hristos.             III. ÎMPĂCAREA             „Împăcarea” nu este cel mai comun cuvânt din vocabularul nostru, dar ar trebui să fie astfel. Toate religiile se ocupă de poziţia noastră în faţa lui Dumnezeu. Multe religii consideră că Dumnezeu este supărat pe noi din cauza firii noastre păcătoase. Ele cred că noi trebuie să facem ceva pentru a-L îmbuna pe Dumnezeu. De multe ori se sacrifică un animal pe altar. Aceasta se numeşte „împăcare” – îndepărtarea mâniei lui Dumnezeu de la noi. Dar Dumnezeu nu mai este mâniat pe noi, ci este gata să ne binecuvinteze.             Totuşi, în concepţia omenească, împăcarea este adesea înţeleasă ca fiind „locul milei” din sanctuar unde Dumnezeu se ocupă de oameni. Acolo unde înainte exista mânie la adresa noastră din cauza faptelor noastre rele, acum există fericire şi bucurie în relaţia noastră cu El. Dumnezeu este un Dumnezeu supărat, dar Scripturile arată că Elş este împreună cu oamenii şi, prin acţiunile Sale, îi acordă omenirii pace şi iertare. Aceasta este o nouă imagine a crucii – Dumnezeu a locuit cu oamenii în sanctuarul din pustie şi a murit pentru ca mânia Lui să fie îndepărtată de la noi şi turnată peste Hristos ca jertfă (Isaia 53:10). La cruce, mânia lui Dumnezeu faţă de păcat nu mai este îndreptată spre păcătos, ci spre Hristos, iar înţelegerea a ceea ce a făcut Dumnezeu prin Hristos ne determină să trăim pentru El cu multă bucurie (2 Corinteni 5:15).             Toţi suntem născuţi ca nişte „copii ai mâniei”  (Efeseni 2:1). Prin natura noastră suntem obiectele mâniei lui Dumnezeu (Efeseni 2:1). Mânia Lui este îndreptată spre cei care Îl resping pe El şi căile Lui (Coloseni 3:6; Romani 1:18). Şi totuşi, vestea bună a Evangheliei este aceasta: „Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca să căpătăm mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos” (1 Tesaloniceni 5:9). Noi primim mântuirea prin Isus Hristos, care a suferit mânia lui Dumnezeu, devenind împăcare prin sângele Său (Romani 3:25).             Isus Hristos a suferit mânia lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă împăcare – şi chiar mai mult decât atât. Nu numai că Dumnezeu a fost satisfăcut de jertfa lui Hristos pentru noi, ci El este fericit şi favorabil nouă. Împăcarea transformă atitudinea lui Dumnezeu faţă de noi.             IV. RECONCILIEREA             Reconcilierea ne aduce în cadrul familiei. Ca şi împăcarea, reconcilierea descrie o transformare, ce a duşmanilor în prieteni.             Romani 5:6-11: „Căci, pe cînd eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s’ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu ‘şi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atît mai mult acum, cînd sîntem socotiţi neprihăniţi, prin sîngele Lui, vom fi mîntuiţi prin El de mînia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci cînd eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, cînd sîntem împăcaţi cu El, vom fi mîntuiţi prin viaţa Lui. Şi nu numai atît, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.”             Pavel face o progresie. În versetul 6 ne numeşte „fără putere”. Aceasta înseamnă că suntem slabi. În versetul 8, ne numeşte „păcătoşi”, adică cei care ne opunem lui Dumnezeu. În versetul 10 Pavel ne descrie ca fiind vrăjmaşi ai lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că opoziţia noastră a devenit ostilă contra Lui, Şi totuşi, marele adevăr al reconcilierii este acela că „am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său” (versetul 10). Aceasta înseamnă că nu mai există ostilitate între Dumnezeu şi noi. Prin crucea lui Hristos, suntem acum împăcaţi cu Dumnezeu (5:1).             Dar imaginea reconcilierii folosită în Biblie merge dincolo de faptul de a face pace cu Dumnezeu. Nu numai că noi nu ne mai luptăm unii cu alţii, există chiar o relaţie cu Dumnezeu care este construită pe iubire.             O parte a reconcilierii noastre cu Dumnezeu este adopţia. Reconcilierea ne apropie unii de alţii în cadrul familiei lui Dumnezeu (Galateni 4:4-7). Dumnezeu ne declară neprihăniţi şi ne aduce în familia Lui.             Există patru imagini care descriu lucrarea lui Isus pe cruce: îndreptăţirea, răscumpărarea, împăcarea, şi reconcilierea. Să ne bucurăm pentru tot ceea ce Dumnezeu a realizat pentru noi pe crucea lui Hristos.

Make Money Online : http://ow.ly/KNICZ

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *