Filip – exemplul unui evanghelist

Fapte 8:1-13 (2 Timotei 4:5)

Scopul lecţiei: Să cunoaştem slujirea lui Filip şi să descoperim ce factori îl califică pentru a fi exemplul unui evanghelist.

Contextul lecţiei:  Studiind primele capitole ale cărţii Faptele Apostolilor am descoperit modul în care s-a născut Biserica, caracteristicile Bisericii Primare, felul în care s-a răspândit Evanghelia în Ierusalim şi în Iudeea şi problemele cu care s-a confruntat Biserica chiar din vremea începuturilor. În această perioadă a apărut cu proeminenţă slujirea apostolilor Petru şi Ioan şi a primului martir, Ştefan.

Relatările menţionate începând cu capitolul 8 al cărţii Faptele Apostolilor ne arată însă cum a depăşit Evanghelia graniţele Ierusalimului şi ale Iudeii, cucerind Samaria şi apoi, teritoriu după teritoriu, înaintând spre marginile pământului. Răspândirea Evangheliei a urmat întocmai strategia anunţată de Domnul Isus, care a spus ucenicilor Săi:”..voi veţi primi o putere, când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului” (Fapte 1:8).

Moartea lui Ştefan şi prigoana care a urmat sub conducerea lui Saul ne arată că înaintarea Evangheliei s-a făcut cu preţ de sânge, iar împotrivirea faţă de Evanghelie a fost mereu crescândă.

Conţinutul lecţiei: După moartea lui Ştefan, care şi-a încheiat slujirea plătind cu preţul vieţii apărarea Adevărului, Dumnezeu a ridicat un nou slujitor, pe care l-a folosit cu o deosebită putere, pentru ca Evanghelia să ajungă în Samaria. Urmărind viaţa şi slujirea lui Filip, descoperim :

1.    Cadrul în care Filip a vestit Evanghelia   Fapte 8:1-3

Moartea lui Ştefan a fost urmată de o mare prigoană declanşată împotriva Bisericii din Ierusalim. Cel ce a condus această prigoană era tânărul Saul. Acesta s-a născut în Tarsul Ciliciei (Fapte 22:3), era evreu (2 Corinteni 11:22; Filipeni 3:5), fiul unui fariseu (Fapte 23:6), avea cetăţenie romană (Fapte 16:37; 22:25-28), a studiat la picioarele lui Gamaliel (Fapte 22:3) şi era plin de râvnă pentru Lege (Filipeni 3:6). Această râvnă faţă de Lege l-a însufleţit pe Saul să lupte împotriva creştinilor fără a avea mustrări de conştiinţă,  fiindcă în acest fel el considera că slujeşte de fapt lui Dumnezeu (Fapte 26:9;1 Timotei 1:13).

Termenul folosit de evanghelistul Luca pentru a descrie acţiunile lui Saul este „lumainomai”, care înseamnă atrocitate, prăpăd, dezastru, sau baie de sânge, termen folosit deseori pentru a descrie cruzimea cu care un animal sălbatic îşi devorează prada. În înverşunarea sa, Saul a arestat bărbaţi şi femei (Fapte 8:3; 22:4), s-a ridicat împotriva creştinilor în case, la templu şi i-a căutat chiar şi în cetăţile străine (Fapte 8:3; 22:19; 26:10-11), silindu-i să hulescă sau aruncându-i în temniţă şi condamnându-i la moarte pe toţi aceia ce rămâneau statornici în credinţă (Fapte 8:3; 22:4;19; 26:11).

Cu toate că aceste împrejurări nu erau prielnice pentru vestirea Evangheliei, membrii Bisericii din Ierusalim s-au împrăştiat în toată Iudeea şi Samaria şi au continuat să propovăduiască  Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare localitate în care au ajuns (Fapte 8:4).

2.    Modul în care Filip a vestit Evanghelia   Fapte 8:5-7

Prigoana îngăduită de Dumnezeu pentru Biserica din Ierusalim a fost calea prin care credincioşii din Biserica Primară au fost siliţi să se angajeze în misiune, împlinind astfel planul lui Dumnezeu pentru răspândirea Evangheliei. Ajunşi în cetăţile Iudeii şi ale Samariei, aceştia au semănat Cuvântul lui Dumnezeu, mergând din loc în loc şi propovăduindu-L pe Cristos, întăreau  mesajul Evangheliei cu mărturia vieţii şi cu minunile pe care le făceau în numele Domnului Isus. Între aceşti slujitori apare cu proeminenţă Filip.

Filip, unul dintre cei şapte diaconi aleşi de Biserică pentru a sluji la mese, avea o bună mărturie şi era plin de Duhul Sfânt şi de înţelepciune (Fapte 6:3). Când slujba la care a fost chemat a încetat, datorită faptului că membrii bisericii s-au împrăştiat, el şi-a continuat slujirea, fiind folosit de Dumnezeu pentru evanghelizare. Urmărind felul în care şi-a împlinit această nouă slujire descoperim că Filip poate fi un examplu privind atât evanghelizarea publică cât şi cea personală.

În evanghelizarea publică desfăşurată în Samaria Filip a propovăduit pe Cristos (o evanghelie curată), a înfăptuit semne şi minuni (a demonstrat public puterea Evangheliei), a îndrumat la credinţă (a accentuat esenţa Evangheliei) şi a botezat atât bărbaţi cât şi femei (a aplicat practic cerinţa Evangheliei).

În evanghelizarea personală, Filip a fost atent la călăuzirea lui Dumnezeu (Fapte 8:26), a acţionat în grabă (Fapte 8:27-29), s-a acomodat realităţii (Fapte 8:28-33), a folosit ocazia  (Fapte 35), a prezentat pe Cristos (Fapte 8:35/b), a condus la credinţă (Fapte 8:37) şi a împlinit Evanghelia (Fapte 8:38).

3.    Succesul pe care l-a avut Filip vestind Evanghelia   Fapte 8:8-13

Slujirea lui Filip a generat o nouă trezire spirituală în Samaria (Ioan 4:27-42; Fapte 8:6-8; 12-13), a făcut de ruşine puterea întunericului (demascarea lui Simon – Fapte 8:9-13; 18-24) şi a condus la credinţă pe ministrul de finanţe al Etiopiei (Fapte 8:27;39).

Întrebări pentru discuţii:

1.    Ce urmări a avut moartea lui Ştefan ?
2.    Cine a condus persecuţia îndreptată împotriva Bisericii din Ierusalim?
3.    Ce atitudine au avut membrii Bisericii din Ierusalim în mijlocul persecuţiei ?
4.    Ce mărturii îl autentifică pe Filip ca fiind un exemplu privind evanghelizarea publică?
5.    De ce poate fi Filip un exemplu şi în evanghelizarea personală ?
6.    Ce mărturii arată că Filip a fost un evanghelist plin de succes ?
7.    De ce se implică tot mai puţini membri din bisericile de astăzi în evanghelizare ?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *