Fiii luminii – Armata Biruitorului

Efeseni 5:1-18 (2 Corinteni 5:17)

Scopul lecţiei : Să cunoaştem identitatea fiilor luminii şi să înţelegem modul în care ne pot fi de ajutor pentru a câştiga în lupta împotriva puterii întunericului.

Contextul lecţiei : În lupta împotriva puterii întunericului, Sfânta Scriptură ne face cunoscut că alături de Dumnezeu Tatăl, Domnul Isus, Duhul Sfânt şi oştirea îngerilor, avem ca aliaţi şi fii luminii. Aceştia sunt oamenii care, prin credinţa în Hristos, au avut parte de o înnoire a vieţii (2 Cor. 5:17) fiind strămutaţi din împărăţia întunericului în împărăţia luminii (Col.1:13; I Tes.5:4-8; Ef.5:8).

Vom înţelege cât este de important să ştim că în lupta spirituală nu suntem singuri, amintindu-ne de experienţa trăită de profetul Ilie. Ajuns în pustie, unde voia să se ascundă de Izabela, Ilie îşi dorea sfârşitul, deoarece a ajuns să creadă că nu mai este nimeni care să lupte împreună cu el (I Împ.19:10-14). A reuşit însă să depăşească această stare de singurătate şi deznădejde pentru că Dumnezeul care i s-a descoperit personal i-a făcut cunoscut că în Israel sunt încă 7.000 de bărbaţi care nu-şi plecaseră genunchii înaintea lui Baal (I Împ.19:18).

Când a înţeles că împreună cu el sunt antrenaţi în aceeaşi luptă spirituală un aşa mare număr de bărbaţi din Israel, Ilie nu s-a mai temut şi a acţionat ca un învingător.

Dacă diavolul încearcă să ne facă să credem că am rămas singuri, Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că cei răscumpăraţi sunt de fapt o mare oştire (1 Pet.2:9-10; Ap.5:9; 7:9-10).

Zilele trecute am vizitat-o pe şefa catedrei de istorie de la universitatea din oraş, care mi-a povestit o experienţă pe care a trăit-o în timpul unui program de cercetări ştiinţifice desfăşurat într-un parteneriat dintre universităţi din Europa şi cele din Lituania. În timp ce se pregătea să meargă la o universitate din Vilnius, inima i-a fost cuprinsă de îngrijorare pentru că se gândea ce va face ea, o credincioasă baptistă, în mijlocul unei delegaţii de profesori pe care nu-i cunoştea. Temerile îi erau şi mai mari pentru că urma să ajungă într-o ţară fostă comunistă, iar mulţi dintre profesorii implicaţi în program erau musulmani. Aceste temeri i s-au spulberat însă când, la aeroport în Bucureşti, a întâlnit-o pe cealaltă colegă a ei ce venea din Cluj. După ce i-a auzit îngrijorările, aceasta i-a spus: „Nu te teme; eu sunt credincioasă baptistă şi biserica mea se roagă pentru noi!”

După ce a auzit această mărturisire, profesoara a îmbrăţişat-o pe colega ei şi i-a spus: „suntem surori pentru că şi eu aparţin aceleiaşi biserici!” Făcând această descoperire, cele două profesoare au mulţumit lui Dumnezeu pentru că între toţi profesorii universitari de istorie şi geografie din România, în delegaţia pentru Vilnius au fost desemnate două credincioase ce aparţineau aceleiaşi denominaţii. Descoperind că nu sunt singure şi că două biserici se roagă pentru ele, cele două profesoare au avut reuşită nu numai în obligaţiile lor profesionale, dar au folosit această ocazie şi în scop misionar, depunând mărturie despre credinţa lor în Dumnezeu.

Acesta a fost şi motivul pentru care Domnul Isus i-a trimis pe ucenici în misiune, doi câte doi, ( Marcu 6:7; Luca 10:1), iar cei trimişi din Antiohia au acţionat cu îndrăzneală şi curaj, pentru că ştiau că au ajutorul Duhului Sfânt şi suportul întregii biserici (Fapte 13:1-3).

Conţinutul lecţiei:Lecţia de astăzi începe cu un imperativ prin care apostolul Pavel îi cheamă pe toţi cei ce sunt copii ai lui Dumnezeu şi fii ai luminii, să-L urmeze pe Dumnezeu. Dacă fiii veacului acestuia trăiesc după mersul lumii şi după domnul puterii văzduhului (Ef. 2:1-2), cei ce au fost aduşi la viaţă împreună cu Hristos s-au dezbrăcat de faptele întunericului (Ef. 4:17-32) şi trăiesc imitându-L pe Hristos (Ef. 5:1). Imperativul „urmaţi” provine din grecescul „mimetai” care poate fi tradus prin „imitaţi”, sau „copiaţi întocmai”. Datorită acestui fapt, cei ce au părăsit împărăţia întunericului şi care în acest pasaj sunt numiţi „copii prea iubiţi, sfinţi, copii ai luminii sau moştenitori ai Împărăţiei lui Hristos şi a lui Dumnezeu”, sunt chemaţi să se asemene cu Dumnezeu. Păstrând în atenţie acestă chemare, descoperim că:

  1. Fiii luminii trăiesc în dragoste (Ef. 5:1-2)

Fiindcă Dumnezeu este dragoste ( I Ioan 4:7-8), toţi cei ce doresc să I se asemene, trebuie să trăiască arătând aceeaşi măsură de dragoste în relaţia cu Dumnezeu (Ef. 5:1), cu semenii (Ef. 5:2) sau în familie (Ef. 5:25).

  1. Fiii luminii umblă în curăţie (Ef. 5:3-6)

Apostolul Pavel îi cheamă pe cei ce vor să-L urmeze pe Hristos la curăţie morală (Ef. 5:3), curăţie în vorbire (Ef. 5:4) şi în intenţiile vieţii (Ef. 5:6), arătând că aceasta este starea ce se cuvine celor sfinţi (Ef. 5:3). Pentru că cei ce trăiesc în imoralitate, idolatrie, stricăciune şi lăcomie nu vor avea parte de Împărăţie şi vor suporta mânia lui Dumnezeu (Ef. 5:5-6).

  1. Fiii luminii rămân în Adevăr (Ef. 5:7-14)

Deoarece am fost izbăviţi din întuneric şi am ajuns lumină în Domnul (Ef. 5:8; Mat. 5:14-16), Îl imităm pe Hristos, care este adevărata lumină (Ioan 1:5-9; I Ioan 1:5:-8; 2:8-11) numai atunci când nu ne amestecăm cu oamenii din lume (Ef. 5:7), nu luăm parte la lucrările întunericului (Ef. 5:11-13), lăsăm ca în viaţa noastră să crească roadele luminii (Ef. 5:8-9) şi alegem doar ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu (Ef. 5:10).

  1. Fiii luminii lucrează cu înţelepciune (Ef. 5:15-17)

Această înţelepciune este dovedită prin atitudinea faţă de cursa şi evenimentele vieţii. Un adevărat credincios cunoaşte vremurile (Ef. 5:16), îşi planifică acţiunile şi foloseşte oportunităţile (Ef. 5:15). Nu iroseşte timpul cu lucruri neînsemnate (Ef. 5:16), alegând să împlinească numai ceea ce este după voia lui Dumnezeu (Ef. 5:17).

5 Fiii luminii sunt stăpâniţi de Duhul Sfânt

A fi plin de Duhul Sfânt înseamnă a fi sub stăpânirea sau sub controlul Duhului Sfânt. Dacă sub stăpânirea vinului, a mâniei (Luca 4:28), a invidiei (Fapte13:15) şi a păcatului (Rom. 6:12-14) fiii întunericului săvârşesc lucruri de ruşine ce au ca sfârşit moartea (Rom. 6:19-23), fii luminii sunt chemaţi ca, sub stăpânirea Duhului Sfânt, să înfăptuiască lucruri vrednice de neprihănire şi care duc la viaţă (Rom. 6:22).

Cei ce sunt sub stăpânirea Duhului, vorbesc cu psalmi şi cântari de laudă, mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate lucrurile şi au o atitudine de smerenie si supunere (Ef. 5:19-21).

Întrebări pentru discuţie:

  1. Cine sunt cei ce sunt numiţi fii ai luminii ?
    2. De ce fiii luminii nu mai sunt priviţi astăzi ca un ajutor indispensabil în lupta împotriva
    puterii întunericului ?
    3. Care sunt domeniile în care cei ce se pretind a fi fii ai luminii nu se mai ridică astăzi la
    înalţimea mărturiei şi slujirii primilor creştini?
    4. Care sunt domeniile în care fiii luminii de astăzi se aseamănă cel mai mult cu fiii
    întunericului ?
    5. Dacă fiii luminii sunt chemaţi să-L imite pe Hristos, în care dintre domeniile studiate în această lecţie trebuie să creşteţi mai mult ?
    6. Cunoaşteţi vreo situaţie în care aţi câştigat biruinţa în faţa unor provocări sau ispite ale
    vieţii fiindcă aţi fost ajutat de un credincios ?
    7. Care este persoana căreia ar trebui să-i oferiţi ajutorul pentru a fi biruitoare în
    încercările cu care se confruntă?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *