Domnul Isus

(acceptă voia lui Dumnezeu)
Mat.26:36-56 ( Mat.26:41)

Scopul lecţiei: Să înţelegem ce-a însemnat pentru Domnul Isus umblarea în voia lui Dumnezeu şi cum L-a ajutat acest fapt să ajungă la biruinţă spirituală.

Contextul lecţiei: Domnul Isus este pentru noi modelul desăvârşit privind biruinţa spirituală.  Misiunea Lui în mijlocul acestei lumi a fost nu numai să învingă puterea întunericului şi să nimicească  lucrările diavolului (1 Ioan3:8;Col.2:14-15; Evr.2:14), dar să ne dea şi un exemplu,  pe care urmându-l, să putem câştiga aceiaşi biruinţă (1 Pet.2:21).

Unul dintre secretele biruinţei Domnului Isus a fost umblarea în voia lui Dumnezeu. Asfel, El a acceptat voia lui Dumnezeu în mod voluntar (Ps.40:5-8;Evrei 10:5-10), a făcut din voia lui Dumnezeu ţinta slujirii Sale (Ioan 4:34; 5:17-30), a proclamat public împlinirea voiei lui Dumnezeu (Ioan 6:38-40;9:4;12:47-50;14:10) şi a plătit orice preţ pentru a rămâne în voia lui Dumnezeu ( Mat.4:1-10; 26:39; Luca22:41-42; Ioan 8:28-29).

Conţinutul lecţiei: Pasajul lecţiei biblice de astăzi ne prezintă  momentul luptei spirituale purtată de Domnul Isus în Ghetsimani. Deşi diavolul care ştia că Domnul Isus este sămânţa femeii ce îi va drobi capul (Gen.3:14-15), s-a împotrivit venirii Domnului Isus  în mijlocul acestei lumi şi a luptat împotriva Lui de la întrupare şi până la răstignire,  citind relatările Scripturii, descoperim  că au fost câteva momente în care această bătălie spirituală a fost mult mai intensă.

Printre aceste momente se numără: ispitirea din pustie  (Mat 4:1-11; Mc.1:9-13; Luca 4:1-13), rugăciunea din Ghetsimani ( Mat.26:36-46;Marcu 14:32-42; Luca 22:39-46; Ioan 18:1-11) şi momentul răstignirii pe Golgota (Mat.27:32-56; Mc.15:21-41;Luca 23:26-43; Ioan 19:17-30).

În pasajul lecţiei biblice de astăzi ce ne  prezintă una dintre aceste situaţii, descoperim că Domnul Isus a fost biruitor în lupta spirituală, fiindcă a acceptat întru totul voia lui Dumnezeu. Declaraţia „ ..nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” (Mat 26:39/b) exprimă această biruinţă. Urmărind modul cum prezintă Scriptura această luptă spirituală, descoperim:

1.    Împrejurările în care Domnul Isus a acceptat voia lui Dumnezeu

Deşi Domnul Isus a acceptat voia lui Dumnezeu chiar înainte de intrarea în mijlocul acestei lumi ( Ps.40:5-8), El a ales să rămână în voia lui Dumnezeu şi atunci când  în faţa Sa era un pahar plin cu păcate (Isaia 53:4; 2 Cor.5:21;1 Petru2:24), de suferinţe (Isaia 53:3-5;Ps.22:6-18), de singurătate (a fost despărţit de Tatăl: Ps 22:1-5; Mat 27:46; Marcu 15:34; Evrei 5:7-8) şi de cea mai ruşinoasă moarte (Deut.21:23;Gal.3:13).

În acelaşi timp însă, Domnul Isus a acceptat voia lui Dumnezeu, într-o vreme în care cei mai cu vază ucenici au fost învinşi de trei ori (Mat. 26:37-45) şi în singurătate a trebuit să confrunte unul dintre  cele mai puternice atacuri declanşate de diavol. Rugăciunea din Ghetsimani n-a fost asemenea multor momente de rugăciune în care Domnul Isus stătea în părtăşie cu Tatăl, ci a însemnat o intensă luptă spirituală. Înţelegem acest fapt, deoarece  în timpul  acestei agonii (Mat.26:38)  sudoarea Domnului Isus s-a transformat în picături mari de sânge (Luca 22:44)

2.    Semenle care ne arată că Domnul Isus a umblat în voia lui Dumnezeu

Putem înţelege că Domnul Isus a ales să rămână în voia lui Dumnezeu,  fiindcă a apelat la Tatăl. Pentru că  ştia bine  cine este Tatăl Său, El şi-a început rugăciunea adresându-I-se în mod direct  spunând  de trei ori „Tată „ (Mat.26:39;42).  Apoi El i-a încurajat şi antrenat pe ucenici spre aceiaşi bătălie spirituală (Mat.26:39-41), acceptînd  întru totul voia lui Dumnezeu indiferent de preţul pe care urma sa-L plătească (Mat.26:39;42)

Mărturisirea  :” daca este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta!”, nu este un semn al abdicării de la voia lui Dumnezeu şi nici de slăbiciune sau de negociere cu Tatăl, cu privire la evenimentele care ar fi urmat. Fiindcă Domnul Isus ştia că tocmai pentru aceste clipe venise în mujlocul acestei lumi (Ioan 12:27;Luca 12:50; Ioan 13:1), această rugăciune, este  mai degrabă  expresia unui suflet care doreşte să se păstreze curat, şi-a unei  atitudini de ascultare care n-ar vrea să fie despărţită de persoana pe care o urmează
( Evrei.7:26-27;5:7-8).

Deşi pentru Domnul Isus a urmat ceasul în care a fost dat în mâinile oamenilor (Mat. 26:45; Marcu 14:41), El  a văzut în evenimentele care au urmat nu numai un ceas al întunericului, durerii, despărţirii şi-al morţii, ci un ceas al proslăvirii şi-o cale spre biruinţă (Ioan 12:23-33; Ioan 13:31-35;17:1-5; Evrei 12:2).

3.    Binecuvântările care au fost dobândite de Domnul Isus pentru că a umblat în voia lui Dumnezeu

Pentru că Domnul Isus a rămas în voia lui Dumnezeu, chiar şi în cele mai grele momente de încercare,  a primit întărire spirituală prin părtăşia cu Tatăl şi prin ajutorul pe care Tatăl I L-a trimis ( Mat.26:41; Luca 22:43), a stăpânit  asupra evenimentelor care au urmat (Mat.26:47-56) a trecut biruitor prin suferinţă şi moarte ( Col.2:15; 1 Cor.15:55-57) şi a primit slava pe care Tatăl I-a promis-o (Fil.2:6-11).

Întrebări pentru discuţii:

1.    Care sunt mărturiile ce ne arată că Domnul Isus a umblat în voia lui Dumnezeu ?
2.    Ce factori puteau  să-l determine pe Domnul Isus ca în Ghetsimani  să nu mai rămână în voia lui Dumnezeu ?
3.    Care a fost secretul biruinţei Domnului Isus în lupta spirituală din Ghetsimani ?
4.    Care au fost binecuvântările ce au urmat acestei biruinţe ?
5.    De ce ucenicii Domnului Isus au fost înfrânţi în lupta spirituală din Ghetsimani ?
6.    Care au fost urmările acestei înfrângeri ?
7.    Care sunt lucrurile ce-i împiedică pe unii credincioşi să rămână în voia lui Dumnezeu?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *