Daniel

(aşteaptă răspunsul Domnului)
Dan.9:1-27 (Iacov 5:16)

Scopul Lecţiei: Să descoperim secretul rugăciunii, care l-a făcut pe Daniel să primească răspuns din partea lui Dumnezeu şi să câştige biruinţa în lupta spirituală.

Contextul lecţiei: Daniel, nume care în limba ebraică înseamnă: „Dumnezeu este judecătorul meu” a fost un israelit de viţă regală, ce a fost luat în robia Babiloniană, în timpul domniei lui Ioiachin. Ajuns în Babilon, Daniel a fost pregătit împreună cu alţi tineri de vârsta lui, pentru a împlini slujiri la curtea regală (Dan.1:1-6)

Pentru Daniel, lupta spiriruală a început odată cu primii paşi pe care i-a facut în ţara robiei. Astfel el a trebuit să lupte împotriva regulilor de la curtea împărătească şi-a  obiceiurilor păgâne (Dan.1:8-21), a pretenţiilor fără limite ale împăratului Nebucadneţar (Dan.2:1-23; 4:1-9), sau a acuzaţiilor venite din partea colegilor de slujbă (Dan.6:1-28).

Pe lângă lupta spirituală purtată împotriva acestor împotriviri venite dinafară, Daniel a fost angajat însă şi într-o adevărată luptă a rugăciunii. Cu toate că pentru Daniel rugăciunea a fost un  mod de viaţă (Dan.2:16-19;6:10), atunci când a înţeles voia lui Dumnezeu pentru cei aflaţi în robie,  rugăciunea sa a căpătat o şi mai mare intensitate, devenind o adevărată luptă sirituală (Dan.9:1-27).

Conţinutul lecţiei: Experienţa luptei spirituale purtată de Daniel în post şi rugăciune a început în anul întâi al domniei lui Darius Medul, fiul lui Ahaşveroş ( Dan.5:30-31;9:1; 11:1), dar a continuat  şi  în anii care au urmat (Dan.10:1-3).

Biruinţa sa spirituală este confirmată de răspunsul imediat pe care l-a primit din partea lui Dumnezeu (Dan.9:20-27), experienţele pe care le-a trăit ulterior (Dan.10:1-12:13), dar şi de împlinirea în cursul istoriei a  adevărurilor  pe care Dumnezeu i le-a descoperit : întoarcerea din robia Babiloniană, venirea, moarte şi învierea lui Mesia, împrăştierea Israelului printre naţiuni şi strângerea lui înapoi în ţara promisă (Dan 9:24-26).

Lui Daniel, Dumnezeu i-a descoperit însă nu nuami ceea ce se va întâmpla cu neamul său, ci şi drumul pe care îl va parcurge  istoria omenirii până la vremea necazului celui mare, apariţia lui Anticrist, venirea lui Hristos, judecata finală şi răsplătirea veşnică a celor credincioşi (Dan.11:1-12:3).  Faptul că a primit o aşa revelaţie, ne arată că Daniel a trăit o biruinţă sprituală deplină, iar răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile pe care el le-a înălţat, a fost  mult mai mare decât el se aştepta.

Studiind pasajul lecţiei biblice de astăzi, descoperim că Daniel a primit un aşa răspuns la rugăciunile  pe care le-a înălţat, pentru că :

1.    Daniel s-a rugat în conformitate cu Scriptura ( Dan.9:1-2)

Înainte de a se ruga, Daniel a citit Cuvântul lui Dumnezeu. În ciuda vârtei înaintate, a schimbărilor din viaţa politică şi socială a imperiului şi- a obligaţiilor de serviciu, Daniel şi-a făcut timp să citească Scriptura. Cartea pe care a citit-o a fost scrisă de proorocul Ieremia, iar portiunea la care a făcut referire, este Ieremia 29:10-12.  El nu numai că a citit, dar a şi meditat la Cuvântul lui Dumnezeu, căutând s-i găsească înţelesul (Dan.10:1) Când a înţeles care este planul lui Dumnezeu, Daniel s-a rugat potrivit adevărului pe care l-a desoperit ( Dan.9:3)

2.    Daniel s-a rugat cu umilinţă (Dan.9:3)

Deşi era prim ministru, Daniel s-a rugat îmbrăcat  în sac şi cenuşă. Această afirmaţie este menţionată în biblie de 46 de ori şi de fiecare dată exprimă o adâncă smerenie.
Cei îmbrăcaţi în sac arătau durerea în semn de doliu pentru un mort (Gen.37:34; 2Sam.3:31; Ioel 1:8), un semn al unui dezastru personal sau naţional (Iov.16:15; Plâng.2:10; Estera 4:1), o mărturie a remuşcării pentru păcatele comise (1 Împ.21:27; Neemia 9:1; Iona 3:5; Mat 11:21) sau o adâncă stare de umilinţă în timpul rugăciunii (2 Împ.19:1-2; Dan.9:3).

3.    Daniel s-a rugat cu stăruinţă (Dan. 9:3-4)

Pentru Daniel rugăciunea n-a fost numai un ritual sau o simplă poezie pe care a spus-o înaintea lui Dumnezeu, ci o adevărată luptă spirituală în timpul căreia şi-a întors faţa către Dumnezeu, a căutat părtăşia cu El mărturisindu-şi starea inimii şi a adus  la cunoştinţa lui Dumnezeu cerile sale. Expresia: „M-am rugat Domnului” (Dan.9:4/a) este aceiaşi cu cea care descrie lupta lui Iacov cu Dumnezeu, folosită în Gen.32:25. Pentru Daniel, stăruinţa n-a însemnat frecvenţa cu care a folosit cuvintele, ci puterea credinţei cu care s-a rugat, intensitatea luptei pe care a purtat-o şi statornicia lângă ceea ce a cerut.

4.    Daniel s-a rugat mărturisindu-şi păcatele (Dan.9:4-7)

Înainte de orice altă cerere, Daniel şi-a mărturisit păcatele (Dan.9:4/a).Deplin conştient de măreţia lui Dumnezeu (Dan.9:4/b), el a  mărturisit fiecare abatere  pomenind-o pe nume (Dan.9:5-6) şi a recunoscut juteţea pedepsei lui Dumnezeu (Dan.9:7). Daniel n-a avut o atitudine de mândrie, sau exclusivistă, ca a fariseului de la templu (Luca 9:9-14), ci s-a inclus în numărul celor ce au păcătuit şi-au meritat să primească pedeapsa. Acestă atitudine este confirmată de faptul că în rugăciunea sa, pronumele „noi” cu derivatele lui, este repetat de 17 ori.

5.    Daniel s-a rugat mijlocind pentru alţii  (Dan.9:8-13)

În mijlocirea sa, Daniel a menţionat: împăraţii, căpeteniile, părinţii celor din poporul său şi tot Israelul. Şi în momentul mijlocirii, la fel ca în momentul mărturisirii,  el a  recunoscut păcatele menţionându-le pe nume şi-a subliniat justeţea pedeapsei pe care Dumnezeu le-a trimis-o.

6.    Daniel s-a rugat contând pe lucrarea lui Dumnezeu (Dan.9:14-19)

Atunci când s-a rugat lui Dumnezeu, Daniel n-a contat pe merite personale, sau pe neprihănirea poporului (Dan.9:18), ci pe mila şi îndurarea lui Dumnezeu. Astfel el menţionează caracterul lui Dumnezeu: îndurarea şi iertarea ( Dan.9:9; 16) dreptatea (Dan.9:14) şi dragostea (Dan.9:17 şi 19), dar şi lucrările pe care Dumnezeu le-a făcut în istorie (Dan.9:15).

7.    Daniel s-a rugat aşteptînd un răspuns concret  (Dan.9:19)

În ultimele afirmaţii ale rugăciunii lui Daniel, descoperim răspunsul pe care el şi-l  dorea şi lucrările pe care aştepta ca Dumnezeu să le împlinească. El a dorit ca Dumnezeu „să audă rugăciunea”,  „să ierte păcatele”, „să ia aminte”(să ia în considerare cererile adresate şi să le împlinească), „să lucreze” şi „să răspundă imediat„ (Dan.9:19). Răspunsul pe care Dumnezeu i l-a dat, a fost însă mult mai mare decât aşteptările sale, fiindcă lucrările lui dumnezeu sunt mai mari decât aşteptările noastre. (Dan.9:20-27).

Întrebări pentru discuţii:

1.    Care dintre luptele spirituale purtate de Daniel a fost mai intensă ?
2.    De ce viaţa de rugăciune a lui Daniel a fost o luptă spirituală ?
3.    Ce l-a determinat pe Daniel să poarte această luptă spirituală ?
4.    De ce cei mai mulţi creştini  sunt înfrânţi în lupta rugăciunii astăzi?
5.    Care dintre caracteristicile rugăciunii lui Daniel este cel mai neglijat astăzi ?
6.    De ce cele mai multe rugăciuni ale celor ce se roagă nu primesc răspuns ?
7.    Puteţi împărtăşi măcar un singur răspuns pe care l-aţi primit la rugăciune ?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *