Contestarea principiilor Împărăţiei

Matei  12:1-21 (Matei 11:29-30)

Scopul lecţiei:  Să descoperim împrejurările în care au fost contestate principiile Împărăţiei întemeiate de Domnul Isus, cauza pentru care au fost aceste principii contestate şi ce răspuns a dat Domnul Isus acestor contestaţii.

Conţinutul lecţiei: După ce a răspuns întrebărilor ridicate de ucenicii trimişi de Ioan Botezătorul şi a arătat că este Mesia, prin lucrările pe care le înfăptuia, Domnul Isus a trebuit să răspundă şi celor ce au fost ofensaţi de faptul că El nu respecta legea Sabatului şi ceremoniile tradiţionale. Studiind pasajul Scripturii care prezintă confruntarea dintre principiile şi practicile religioase susţinute de farisei şi principiile Împărăţiei lui Dumnezeu anunţate prin Predica de pe Munte şi practicate de Domnul Isus şi ucenicii Săi, descoperim:

1.    Împrejurările în care au fost contestate principiile Împărăţiei Cerurilor

Urmărind relatările evanghelistului Matei, observăm că întrebările adresate de către farisei Domnului Isus au avut loc într-un timp şi un cadru specific. Astfel, una dintre aceste întrebări, ce avea în atenţie acţiunea ucenicilor care au călcat legea Sabatului, I-a fost adresată Domnului Isus într-o zi de Sabat, în timp ce El trecea împreună cu ucenicii Săi printr-un lan de grâu (Matei 12:1/a), iar cealaltă întrebare privitoare la lucrurile ce erau permise în ziua Sabatului I-a fost adresată Domnului Isus într-o altă zi de Sabat, pe când se afla într-o sinagogă  (Matei 12:9; Luca. 6:6).

Aceste întrebări erau deosebit de importante fiindcă au fost ridicate de persoane autorizate (fariseii erau recunoscuţi ca fiind o autoritate în materie de religie), făceau referire la o problemă importantă (contradicţia dintre practicile religioase şi libertăţile permise de Domnul Isus şi ucenicii Săi), au fost însoţite de dovezi concrete (ucenicii călcaseră în mod vădit legea Sabatului, iar în sinagogă era un om cu o mână uscată căruia Domnul Isus a trebuit să-I dea un răspuns) şi au fost adresate public (Domnul Isus a trebuit să răspundă în prezenţa martorilor).

2.    Cauza pentru care au fost contestate principiile Împărăţiei Cerurilor

Dacă întrebările ridicate de ucenicii lui Ioan Botezătorul din partea învăţătorului lor  reprezentau căutarea credinţei sincere, întrebările ridicate de către farisei reprezentau o formă de împotrivire faţă de Domnul Isus. Aceştia au avut întrebări faţă de Domnul Isus din cel puţin două motive: unul practic (Domnul Isus şi ucenicii Săi nu repectau legea Sabatului – Matei  12:1-2) şi unul ascuns (aceştia căutau motive ca să-L poată învinui şi condamna la moarte pe Domnul Isus – Matei 12: 10/b;14).
Ucenicii Domnului Isus nu au fost acuzaţi însă că ar fi furat gâu, (fiindcă după rânduielile stabilite de Dumnezeu, cel flămând putea să intre în lanul aproapelui şi să mănânce grâu, însă fără a folosi secerea – Deuteronomul 23:25), ci pentru că au făcut o lucrare în ziua de Sabat (au cules spice şi le-au sfărâmat în palme, acţiune pe care fariseii o considerau o lucrare de treierat – Matei 12:1-2; Luca 6:1).

Această acţiune nu era condamnată de Dumnezeu prin Legea Mozaică (Tora), ci interzisă şi condamnată de farisei prin legile de interpretare pe care ei le-au adăugat legii Mozaice (Talmudul). Potrivit Talmudului, în ziua Sabatului unui evreu îi era interzis să călătorească (mai mult de o anume distanţă ), să aprindă focul, să-şi pregătească hrana, să cumpere sau să vândă, să scoată apa, să ridice o povară (dacă depăşea o anumită greutate), sau să lupte în războaie (puteau însă să lupte numai în situaţia în care viaţa le era în pericol). Potrivit legii Sabatului cuprinsă în Talmud, era interzisă însă cu desăvârşire orice fel de lucrare (Marcu 16:1; Matei 28:1; Luca 23:54-56). Datorită acestor legi, principiile şi practicile religioase au ajuns să fie mai importante decât nevoile personale, grija pentru semeni, închinarea şi împlinirea voii lui Dumnezeu.

3.    Răspunsul oferit de Domnul Isus celor ce au contestat principiile Împărăţiei Cerurilor

Domnul Isus a răspuns acuzaţiilor fariseilor care contestau principiile Împărăţiei pe care El a venit s-o întemeieze arătând că: nevoile fiinţei umane sunt deasupra legii Sabatului (a folosit exemplul lui David care a mâncat din pâinile pentru punerea înainte atunci când a flămânzit – Matei 12:3-4; 1Samuel 21:1-6), preoţii calcă legea Sabatului fără a fi vinovaţi (aceştia pregătesc animalele pentru jertfă, aduc jertfele şi conduc mulţimile în închinare, săvârşind lucrări pentru care alţii ar fi condamnaţi – Matei 12:5; Numeri 28:9-10), El este adevăratul Templu (El este mai mare decât templul fizic în care slujesc preoţii – Matei 12: 6; Ioan 2:19; Matei 26: 61; 2 Cronici 6:18; Isaia 66: 1-2; Evrei 1:4;3:3), închinarea pe care o aşteaptă Dumnezeu nu este ceremonială, ci practică (1Samuel 15:22; Osea 6:6; Matei 12:7; Ioan 4:21-23),iar El are autoritate şi asupra Sabatului (poate să fixeze principii noi pentru Împărăţia pe care a venit să o întemeieze – Matei 12:8).

Atunci însă când a fost întrebat dacă este îngăduit să vindece pe cineva în ziua de Sabat, Domnul Isus a răspuns cu o contra-întrebare prin care i-a constrâns pe farisei să facă o evaluare între un animal ajuns în pericol (pe care ei îl salvau) şi o fiinţă umană aflată în suferinţă (pe care ei o neglijau – Matei 12:11-12). Prin acest contrast Domnul Isus nu numai că i-a ajutat pe farisei să găsescă singuri răspunsul la întrebarea pe care o ridicaseră, înţelegând că fiinţa umană este de mai mare preţ faţă de oricare alt animal, dar  i-a şi pregătit pentru a accepta şi un răspuns practic, prin care a dovedit că El vine în ajutorul celui aflat în suferinţă, oricât de mari ar fi barierele şi restricţiile religioase, vindecându-l pe cel bolnav (Matei 12:13).

Pentru a întări însă răspunsul la întrebarea fariseilor şi a arăta că El este Mesia, după ce S-a despărţit de farisei, Domnul Isus  a vindecat mai mulţi bolnavi (Matei 12:15), arătând astfel prin mărturia personală şi lucrările pe care le înfăptuia, că El este Robul Domnului anunţat de profetul Isaia, prin faptul că: a fost ales de Dumnezeu (Isaia 42:1-4), a fost confirmat de Dumnezeu (Matei 12:18, 3:16-17, 17:5; Ioan 1:33-34), a dovedit caracterul lui Dumnezeu (Matei 12:19; Isaia 53:7; Evrei 4:15), a împlinit lucrările rânduite de Dumnezeu (Matei 12:20) şi va face să biruie dreptatea şi judecata (Matei 12: 18/b, 20-21).

Întrebări pentru discuţii:

1.    În ce împrejurări au fost contestate principiile Împărăţiei întemeiate de Domnul  Isus ?
2.    Ce cauze au determinat întrebările pe care fariseii le-au adresat Domnul Isus ?
3.    De ce aceste întrebări au avut o importanţă deosebită ?
4.     Ce argumente a folosit Domnul Isus pentru a arăta că principiile Împărăţiei sunt deasupra legii sabatului apărată de farisei ?
5.    Ce urmăreu fariseii prin întrebarea privitoare la vindecările din ziua sabaului ?
6.    Cum a răspuns Domnul Isus acestei întrebări ?
7.    Ce mărturii prezentate de Domnul Isus arată că El este Robul Domnului anunţat de profetul Isaia ?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *