Consecinţa răului: căderea omului din Eden

(Gen.3:1–24, Gen.3:15)

Scopul lecţiei : să descoperim care au fost cauzele ce au determinat eşecul omului în bătălia spirituală din Eden şi cum putem să ne împotrivim ispitelor Diavolului, ca să nu mai trăim aceeaşi durere a înfrângerii.

Contextul lecţiei :

După răzvrătirea lui Lucifer care a avut loc în cer, Dumnezeu a limitat sfera de acţiune a Diavolului. Satan a fost aruncat pe Pământ, iar acţiunile lui nu depăşesc limita văzduhului (primul cer) (Ap.12:9, Iov. 2:2, Ef. 2:1–2).

Deşi există o teorie a prăpastiei dintre Gen.1:1 şi Gen.1:2, care susţine că „pustiul” şi „golul” care definea starea Pământului la început, ar fi fost cauzată de căderea Diavolului, acest fapt nu poate fi adevărat deoarece descrierea din versetele care urmează în acelaşi prim capitol al cărţii Genesa, ar fi o a doua creaţie.

La fel ca starea multor planete pe care le cunoaştem astăzi, la început şi Pământul a fost pustiu şi gol. În acestă sferă în care a fost restricţionat Diavolul, Dumnezeu a început însă să-şi arate Slava şi puterea Sa, prin faptul că a creat viaţa vegetală, animală şi pe om.

Omul este o reproducere a imaginii lui Dumnezeu, într-o împărăţie a întunericului (Gen. 1:26). Crearea omului a fost un act deliberat, ca urmare a hotărârii Consiliului Divin, prin care Dumnezeu a vrut să arate că El este gata să împartă poziţia pe care Lucifer şi-a dorit‑o, dar nu pe calea rebeliunii, ci pe cea a ascultării şi a supunerii.

Încredinţându-i capacitatea de reproducere, Dumnezeu a intenţionat ca omul să multiplice chipul şi asemănarea Sa, încât pământul să ajungă plin de făpturi care să oglindească Slava lui Dumnezeu. În acest fel, în Împaraţia Întunericului să fie numai fii ai luminii, iar pământul să fie plin de slavă ! (Ps. 8:4–9, Is. 6:3).

Pentru că în bătălia spirituală din Eden, omul a fost înfrânt, Dumnezeu a încredinţat împlinirea planului Sau, Celui de-al doilea Adam (Rom. 5:12–19, 1 Cor. 15:21–26).

Conţinutul lecţiei :

Dacă pentru Adam şi Eva, eşecul din Eden a fost o tristă experienţă, pentru care a trebuit să plătescă ei şi toţi cei ce le suntem descendenţi, pentru noi care încă mai suportăm consecinţele acestei căderi, înfrângerea lor ar trebui să fie o mare lecţie:

I. Căderea omului din Eden ne descoperă strategia folosită de Diavol

Diavolul care a generat revolta din cer, ridicându-se împotriva lui Dumnezeu, a văzut în om o pradă mult mai uşoară. De aceea, pentru a-l învinge şi a-l atrage de partea lui, a folosit un întreg arsenal spiritual. Astfel s-a prezentat Evei într-o imagine atractivă

(Gen.3:1a), a pus la îndoială spusele lui Dumnezeu (Gen.3:1b), şi s-a adresat femeii (Gen.3:1).

Deşi ţinta era Adam, Diavolul şi-a început atacul spiritual adresându-se Evei. El a ştiut să folosească momentele de singurătate şi necomunicare dintre Eva şi Adam, purtând întrega conversaţie numai cu Eva (Gen. 3:1–6a). A diminuat consecinţele păcatului (Gen. 3:4), şi a făcut asigurări deşarte, ascunzând o parte din adevăr (Gen.3:5). S-a folosit de strălucirea aparenţelor şi a determinat la acţiune (Gen. 3:6). Ispita Diavolului a fost atât de convingătoare pentru Eva, încât după ce a mâncat din pomul oprit, a dat din acest fruct şi soţului ei (Gen. 3:6b).

II Căderea omului din Eden ne descoperă greşelile care pot cauza înfrângerea

Prima greşeală care a condus la căderea omului, în Eden, a fost acceptarea conversaţiei cu Diavolul şi întreruperea conversaţiei cu Dumnezeu sau cu partenerul de viaţă. Apoi Eva a greşit prin faptul că a adăugat la Cuvântul lui Dumnezeu, sau i-a schimbat sensul. Răspunzând Diavolului, ea l-a citat inexact pe Dumnezeu adaugând la porunca Lui: ,,să nu vă atingeţi de el”, ceea ce, de fapt, Dumnezeu nu spusese (Gen3:3, Gen.2:17).

În aceeaşi declaraţie făcută în faţa Diavolului, Eva a diminuat măsura pedepsei anunţată de Dumnezeu, care a spus: „veţi muri, negreşit”, ceea ce arată o pedeapsă aspră şi categorică, prin afirmaţia „ca să nu muriţi”, ce are sensul mai blând, de posibilitate (Gen. 3:3, Gen. 2:17). În acelaşi timp, Eva a evaluat greşit promisiunile Diavolului, dorind să ajungă ca Dumnezeu, pe calea propusă de acesta (Gen.3:5). S-a lăsat atrasă de aparenţe şi‑a acţionat imediat (Gen3:6).

Dacă în lupta spirituală din Eden, Eva a făcut greşeli care i-au cauzat înfrângerea, ea are totuşi meritul că a încercat o apărare. Adam însă n-a spus nimic. A acceptat fără nici o împotrivire tot ceea ce i s-a oferit (Gen. 3:6).

III. Căderea omului din Eden ne descoperă care sunt urmările păcatului

Deşi, la sugestia Diavolului, omul şi-a dorit să ajungă ca Dumnezeu, înfrângerea din lupta spirituală din Eden, l-a făcut să semene mai mult cu Diavolul. După cădere omul şi‑a pierdut inocenţa şi slava, dobândind o natură păcătoasă (Ps. 8:5, Rom. 6:14-25, Gal. 5:17). Când li s-au deschis ochii, au descoperit că sunt goi nu numai din punct de vedere fizic, ci mai ales spritual (Gen. 3:7, Gen. 3:10–11). Înfrângerea din Eden a întrerupt părtăşia omului cu Dumnezeu (Gen. 3:8), a generat frică şi acuzaţie reciprocă (Gen. 3:12–14), şi a atras blestemul lui Dumnezeu (Gen. 3:14–19). Acest blestem a fost rostit asupra şarpelui (Gen. 3:14), asupra Diavolului (Gen. 3:15) şi asupra pământului (Gen. 3:17). Iar omul a trebuit să plătescă preţul durerii, trudei şi al morţii (Gen. 3:17–19).

IV. Căderea omului din Eden, ne descoperă dragostea lui Dumnezeu

În dragostea Sa, Dumnezeu i-a oferit omului libertate, lasându-i posibilitatea să aleagă între bine şi rău (Gen. 2:15–17). În momentul în care a căzut, îl caută şi-l pedepseşte cu dragoste (Gen. 3:8–13). Îi promite apoi un izbăvitor (Gen. 3:15), şi-i poartă grija de împlinirea nevoilor (Gen. 3:20–24).

Întrebări pentru discuţie :

1. Cum credeţi că ar arăta Pământul dacă Adam n-ar fi căzut?
2. De ce credeţi că Diavolul a ales-o tocmai pe Eva pentru a o ispiti?
3. Care dintre cursele cu care Diavolul a ispitit-o pe Eva este mai frecventă astăzi?
4. Care dintre greşelile săvârşite de Adam şi Eva sunt comune şi în generaţia noastră?
5. De ce credeţi că în bătălia spirituală din Eden, Adam n-a opus nici o rezistenţă?
6. Prin ce modalităţi, cei ce au păcătuit încearcă astăzi să se dezvinovăţească?
7. Pedeapsa pentru omul căzut a fost binecuvântare sau blestem ?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *