Căpeteniile Binelui: Arhanghelii, serafimii, heruvimii

Isaia 6:1-8 (Col.1:16)

Scopul lecţiei: Să cunoaştem care au fost experienţele ce au făcut ca viaţa şi slujirea profetului Isaia să nu mai fie la fel, pentru ca urmându-i exemplul, să ajungem oamenii pe care Dunezeu sa-i folosească pentru generaţia noastră.

Contextul lecţiei: Atunci când descrie oştirea cerească, Sfânta Scriptură vorbeşte, alături de îngeri, şi despre arhangheli, serafimi şi heruvimi, atribuindu-le autoritate, putere şi slujiri specifice.

Arhanghelii sunt fiinţe angelice cu autoritatea cea mai înaltă. Prefixul „arch” sugerează şefia. Sfanta  Scriptura îl numeşte arhanghel numai pe Mihail (Iuda 1:9)

Acestă autoritate a lui Mihail este evidenţiată de faptul că Vechiul Testament îl prezintă a fi prinţul poporului ales a lui Dumnezeu (Dan. 10:21;12:1.), iar Noul Testament ca fiind cel ce anunţă venirea Domnului Isus (1Tes.4:16) şi conduce armata care îl va înfrunta pe Satan ( Ap.12:7-12).

Serafimii sunt fiinţe angelice menţionate o singura dată în Sfânta Scriptură (Isaia 6:1-6). După rădăcina ebraică a termenului care îi defineşte, „serafimii” înseamnă „cei ce ard” (în sens de strălucire). Ei sunt îngerii care fac de gardă în faţa tronului lui Dumnezeu şi cântă, întreţinând atmosfera cerească. Strălucirea şi frumuseţea lor este o exprimare a Slavei lui Dumnezeu.

Heruvimii sunt fiinţe angelice care, pe lângă aripi, sunt prezentaţi de Sfânta Scriptură şi cu trăsături omeneşti, având mâini şi picioare (Ez.1:4-14;10:1-22). Heruvimii exprimă Slava prezenţei lui Dumnezeu şi Îl însoţesc pe Dumnezeu în timpul teofaniilor Sale (Ps.18:6-10; 60:1;99:1;Exod 19:16-19; 24:9-11; Ez. 9:1-3;10:1-3). Heruvimii au primit însă şi slujiri specifice. Astfel, un heruvim a păzit intrarea spre pomul vieţii (Gen.3:24), iar heruvimii din cortul întâlnirii au reprezentat în mod figurativ prezenţa lui Dumnezeu (Ex.25:18; 1 Sam.4:4;2 Sam.6:2; Ps.80:1).

Împreună cu aceste autorităţi şi căpetenii angelice, Sfânta Scriptură îl menţionează şi pe îngerul Gavril ce ne este prezentat ca fiind un mesager special a lui Dumnezeu, ce aduce veşti bune (Dan8:16;9:21; Luca 1:19; 1:26-27).

Conţinutul lecţiei: Sfânta Scriptură ne arată că cei ce s-au angajat în lupta spirituală pentru a câştiga biruinţa împreună cu Dumnezeu, atunci când au fost conştientizaţi de prezenţa şi slujirea autorităţilor angelice, au fost întăriţi şi pregătiţi pentru a îndeplini cu mai multă putere slujirile încredinţate. Această experienţă a fost trăită şi de profetul Isaia.

Studiind pasajul lecţiei biblice de astăzi, vom descoperi că experienţa trăită de profet la templu ne arată că:

  1. Descoperirea slavei lui Dumnezeu înseamnă o mare revelaţie

Isaia a mers la templu într-o stare de doliu. Pentru că în acel an murise împăratul, întreaga naţiune a lui Iuda era într-o vreme de tranziţie. După ce a domnit cu înţelepciune şi a făcut multe lucruri după voia lui Dumnezeu, în viaţa împăratului Ozia a venit un moment de cumpănă, când, datorită mândriei, a fost pedepsit de Dumnezeu cu lepră (2 Împ.15:1-7; 2 Cron.26:1-23).

Cuprins de teama judecăţii lui Dumnezeu, Isaia vine la templu ca un înfrânt, plângându-şi împăratul şi cu multe întrebări în suflet. Ajuns însă la templu, el nu numai că a găsit răspuns la frământările sale, ci a avut parte şi de o mare revelaţie în care: a văzut slava lui Dumnezeu (Isaia 6:1), a descoperit măreţia identităţii şi a slujirii oştirii cereşti (Isaia 6:2-3), a înţeles planul divin (că tot pământul trebuie să fie plin de mărirea lui Dumnezeu, Isaia 6:3) şi a trăit mărturia prezenţei lui Dumnezeu (Isaia 6:4).

  1. Intervenţia lucrării lui Dumnezeu aduce o mare schimbare

Dacă revelaţia divină l-a conştientizat de starea de vinovăţie şi de pedeapsa de care era vrednic (Isaia 6:5), intervenţia lui Dumnezeu i-a adus profetului o mare schimbare a vieţii. Acestă intervenţie divină arată că Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului (1 Tim.2:1-4; 2 Pet.3:9), El este cel ce ia iniţiativa, are soluţii pentru problemele noastre şi slujitori pe care să-i folosească, oferindu-ne o curăţire deplină ( Isaia 6:6-7)

  1. Întrebarea autorităţii lui Dumnezeu este o mare provocare

După experienţele pe care le-a trăit la templu, Isaia a fost confruntat cu o mare provocare, pentru că a trebuit să răspundă întrebării ridicate de Dumnezeu (Isaia 6:8). Acestei provocări Isaia i-a răspuns personal şi imediat, hotărât să accepte întru totul voia lui Dumnezeu, chiar dacă aceasta încă nu-i fusese descoperită (Isaia6:8).

Studiind pasajul lecţiei de astăzi observăm că, între starea în care Isaia a venit la templu şi cea în care a plecat de la templu, a fost o mare deosebire. Iar profetului i-a fost schimbată nu numai viaţa ci şi întreaga slujire, ajungînd să fie cunoscut ca „ un evanghelist al Vechiului Testament”, iar cartea care îi poartă numele să fie o Biblie în miniatură.

Întrebări pentru discuţie:

  1. Care dintre autorităţile angelice sunt cel mai puţin cunoscute astăzi ?
    2. De ce credeţi că acest subiect este mai puţin discutat în biserici ?
    3. Ce mărturii ne confirmă existenţa arhanghelilor, serafimilor şi a heruvimilor?
    4. Care sunt lucrurile ce îi determină pe mulţi creştini să vină la închinare în aceeaşi stare
    în care şi Isaia a venit la templu?
    5. Ce ar trebui să se întâmple în timpul închinării pentru ca aceia care au venit la biserică să nu
    plece spre casă la fel cum au venit ?
    6. Cum puteţi dovedi că experienţa curăţirii trăită de Isaia în templu este posibilă şi astăzi?
    7. Ce lucruri ne arată că Isaia a plecat de la templu ca un biruitor ?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *