Biserica, Poporul lui Dumnezeu

1 Petru 2:1-12 (Tit 2:14)

Scopul lecţiei: Să înţelegem de ce este numită Biserica „Poporul lui Dumnezeu”, care sunt responsabilităţile ce-i revin potrivit acestui statut şi ce misiune trebuie să împlinească.

Contextul lecţiei: Metafora „Biserica, Poporul lui Dumnezeu” este o mare surpriză, fiindcă Sfânta Scriptură ne arată că înainte de a-i fi atribuită această numire Bisericii, „Popor a lui Dumnezeu” a fost considerat poporul Israel (Genesa 12:1-3; Exod 19:5-6; 2 Samuel 7:23-24). Acest popor era format din descendenţii fizici ai lui Avraam (Genesa 15:1-6), care au fost chemaţi să păzească poruncile pe care le-a dat Dumnezeu prin Moise (Exod 19:5-6; Deuteronom 7:6-11).

Fiindcă această naţiune s-a descalificat de a mai fi „Poporul lui Dumnezeu” (Isaia 30:8-10; Isaia 65:1-9; Osea 1:8-10; Romani 11:25), Dumnezeu a anunţat că îşi va întemeia un alt popor, care nu va mai fi format din descendenţii fizici ai lui Avraam, ci din aceia care vor avea credinţa lui Avraam şi-L vor urma pe Domnul Isus (Romani 4:13-17; Galateni 3:13-14; 3:26-29).

În acest popor vor fi oameni din orice seminţie, de orice neam şi de orice limbă (Isaia 62:10-12; Ieremia 24:7; Ioan 12:32; Romani 5:19; Coloseni 3:9-11; Apocalipsa 5:9-10; 7:9) şi care vor forma împreună Biserica lui Cristos (Tit 2:14; 1 Petru 2:9-10).

Conţinutul lecţiei: Studiind  acest pasaj biblic  în care apostolul Petru prezintă Biserica fiind poporul lui Dumnezeu, descoperim:

1.  Identitatea poporului lui Dumnezeu   1 Petru 2:9-10

Este interesant de observat faptul că cei pe care apostolul Petru îi numeşte „poporul lui Dumnezeu” nu erau înainte un popor, ci au primit acest statut nu datorită meritelor personale, ci  prin îndurarea lui  Dumnezeu (1 Petru 2:10; Osea 1:9-10; Romani 9:21-26).

Pentru a-i identifica pe cei ce formează poporul lui Dumnezeu, apostolul Petru foloseşte mai multe apelative, numindu-i: „o seminţie aleasă”, arătând astfel modul cum au ajuns să se formeze ca popor – nu prin descendenţă fizică, ci prin alegere divină (Efeseni 1:1:4-12; Romani 8:29-30), „o preoţie împărătească” – arătând astfel statutul celor ce formează acest popor (Exod 19:5-6; Isaia 61:6; Apocalipsa 20:6; 1 Petru 2:5), „ un neam sfânt”, arătând astfel natura spirituală a celor ce formează acest popor (1 Petru 2:9; Ioan 1:12-13; 2 Corinteni 5:17; 1 Corinteni 3:17,1 Petru 1:15-16), „un popor câştigat de Dumnezeu”, arătând astfel preţul care a fost plătit pentru răscumpărarea celor ce formează acest popor (1 Petru  2:9; 1:18-19; Efeseni 1:7-8; Galateni 2:20), şi „poporul lui Dumnezeu”- arătând astfel apartenenţa acestui popor (1 Petru  2:9-10; 1 Corinteni 6:19-20).

2.    Responsabilitatea  poporului lui Dumnezeu   1 Petru 2:1-8

Poporul lui Dumnezeu nu are numai o identitate deosebită, ci şi o chemare înaltă. Pentru a descoperi acestă responsabilitate, apostolul Petru arată că cei ce formează poporul lui Dumnezeu sunt chemaţi la „separare faţă de lume” (lucrurile firii) (1 Petru 2:1), „creştere spirituală” (1 Petru  2:2), „apropiere de Dumnezeu” (1 Petru 2:3-4) „slujire duhovnicească”  (1 Petru 2:5) şi „credinţă şi încredere în Cristos” (1 Petru 3:6-8). Chiar dacă Domnul Isus este o „piatră lepădată de oameni” (1 Petru 2:4), El merită să fie primit prin credinţă şi demn de toată încrederea, fiindcă este „o piatră vie” (1 Petru 2:4), „o piatră aleasă” (1 Petru 2:4;6; Isaia 28:16), „o piatră scumpă” (1 Petru 2:4-6; 1:18-19) şi „ o piatră probată”(încercată) (Isaia 28:16).

Dacă cei ce L-au lepădat pe Domnul Isus şi nu s-au încrezut în El au fost făcuţi de ruşine şi se află sub judecata lui Dumnezeu (1 Petru 2:7-8), cei ce cred în El şi contează pe lucrarea pe care El poate s-o împlinească sunt onoraţi şi nu vor fi daţi de ruşine fiindcă vor trăi aceeaşi biruinţă (1 Petru 2:6-7/a).

3.  Misiunea poporului lui Dumnezeu   1 Petru 2:9/b-12

După ce a prezentat identitatea şi chemarea poporului lui Dumnezeu, apostolul Petru subliniază şi misiunea pe care acesta trebuie s-o împlinească. Vorbind în termeni generali, apostolul Petru arată că cei chemaţi să formeze poporul lui Dumnezeu, trebuie „să vestească puterile minunate ale lui Dumnezeu” (să spună; să proclame) (1 Petru 2:9/b; Marcu 16:15-16) şi „să demonstreze prin mărturia vieţii, schimbarea pe care Dumnezeu a făcut-o în viaţa lor” (să fie; să arate) (1 Petru 2:11-12; Matei 5:13-16).

Întrebări pentru discuţii:

1.    De ce este metafora „Biserica, poporul lui Dumnezeu” o mare surpriză ?
2.    Cine a purtat numele de „popor a lui Dumnezeu”  în perioada Vechiului Legământ ?
3.    De ce a anunţat Dumnezeu că îşi va alege un alt popor ?
4.    Cine formează poporul lui Dumnezeu în vremea Noului Legământ ?
5.    Ce apelative a folosit apostolul Petru pentru a identifica poporul lui Dumnezeu ?
6.    Ce responsabilităţi a menţionat apostolul Petru pentru poporul lui Dumnezeu (Biserica) ?
7.    Care este misiunea poporului lui Dumnezeu ?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *