Biserica, Noul Ierusalim

Apocalipsa 21:1-27 (Apocalipsa 3:12)

Scopul lecţiei: Să înţelegem semnificaţia metaforei „Biserica, Noul Ierusalim” şi să descoperim cine sunt locuitorii acestei cetăţi sfinte, contextul în care vor locui şi ce responsabilităţi vor trebui să împlinească.

Contextul lecţiei: Metafora „Biserica, Noul Ierusalim„ identifică Biserica în starea ei de glorie, cât şi cadrul în care aceasta va domni împreună cu Cristos întreaga veşnicie. Acest dublu înţeles este confirmat de faptul că Noul Ierusalim este definit atât ca o cetate – “oraşul sfânt“, ce reprezintă domeniul de slavă în care vor locui cei credincioşi (Apocalipsa 20:2/a; Evrei 11:10;12:22/a; 13:14; Apocalipsa 3:12; Apocalipsa 21:10), cât şi ca „Mireasă a lui Cristos”, formată din cei mântuiţi (Apocalipsa 21:2/b-3; 9; Isaia 61:10; Apocalipsa 22:1-5).

Dacă celelalte metafore studiate până în prezent ne-au prezentat identitatea şi misiunea Bisericii în starea ei de pregătire pentru întâlnirea Mirelui, metafora „Biserica Noul Ierusalim” ne descoperă Biserica în starea ei de glorie (Coloseni 1:26-27; 1 Ioan 3:1-2; Apocalipsa 21:9-22:5).

Conţinutul lecţiei: Cu toate că unii teologi spiritualizează aceste adevăruri, reducându-le doar la o experienţă spirituală a celor credincioşi care domnesc în viaţă împreună cu Cristos,  Noul Ierusalim va fi o cetate reală şi o stare de glorificare a celor credincioşi, fiindcă acest loc a fost descoperit lui Ioan de către Dumnezeu (Apocalipsa 21:1-3), care a certificat că  ” acestea sunt cuvinte vrednice de crezut şi adevărate” (Apocalipsa 21:5), Noul Ierusalim  i-a fost prezentat lui Ioan de către un înger al Domnului (Apocalipsa 21:9-10), iar slava este promisiunea făcută de Domnul Isus celor ce-L urmează (Matei 19:27-29; Luca 22:28-30; Ioan 14:1-1-3) şi destinaţia finală a tuturor celor credincioşi (Ioan 17:22; Coloseni 1:26-27; 1 Petru 5:10; Apocalipsa 21:11; 2 Tesaloniceni 2:14).

Păstrând în atenţie toate aceste adevăruri, cât şi mărturia depusă de apostolul Ioan în urma revelaţiei primite din partea lui Dumnezeu, descoperim:

1.    Semnificaţia Noului Ierusalim   Apocalipsa 21:1-8

Noul Ierusalim (cetatea eternă) nu este numai căminul în care va locui Mireasa, ci mireasa însăşi, formată din cei mântuiţi, biruitori şi pregătiţi (Apocalipsa 21:27; 21:7; 21-3), care vor coborî din cer pe un pământ nou (Apocalipsa 21:1-2), într-o stare slăvită (Apocalipsa 21:2-4), în care nu vor mai fi afectaţi de nimic rău (Apocalipsa 21:4)  şi vor locui în prezenţa lui Dumnezeu şi a Mielului pentru veşnicie, domnind împreună cu Cristos (Apocalipsa 21:3; 7:22-23; Apocalipsa 22:3-5).
Printre locuitorii Noului Ierusalim nu vor fi însă fricoşii, necredincioşii, scârboşii, ucigaşii, curvarii, vrăjitorii, închinătorii la idoli, toţi mincinoşii şi cei ce trăiesc în spurcăciune şi minciună, al căror nume nu este scris în cartea vieţii (Apocalipsa 21:8, 27). Locuinţa lor va fi în iazul de foc, care înseamnă „moartea a doua” (Apocalipsa 21:8).


2.    Slava Noului Ierusalim
   Apocalipsa 21:9-21

Deşi Noul Ierusalim va fi capitala noului Pamânt, fiindcă în acest oraş sfânt va fi reşedinţa Creatorului şi tronul slavei lui Dumnezeu, putem spune ca Noul Ierusalim va deveni capitala întregului Univers. Acesta va fi un un oraş imens, având o suprafaţă echivalentă cu cea a României Mari sau a Franţei de astăzi. Perimetrul cetăţii este de 12.000 de prajini (stadii în original. 1 stadiu = 185 m. 12.000 de stadii =  2.220km), ceea ce înseamnă că fiecare latură a cetăţii are o lungime de 555 de kilometri, iar lungimea, lărgimea şi înălţimea sunt deopotrivă (Apocalipsa 21:16).

Măreţia acestui oraş sfânt nu va fi însă dată numai de dimensiunile sale, ci şi de strălucirea sa. Astfel, cele 12 temelii ale Noului Ierusalim sunt împodobite cu pietre scumpe (Apocalipsa 21:18-20), zidul este de iaspis şi aur curat (Apocalipsa 21:18), porţile din mărgăritare (Apocalipsa 21:21), iar străzile vor fi de aur curat (Apocalipsa 21:21).  Ceea ce  face însă ca slava acestui oraş să fie de neîntrecut este prezenţa slavei lui Dumnezeu (Apocalipsa 21:11; 22-23), a tronului lui Dumnezeu (Apocalipsa 22:3-5), a râului şi a pomului vieţii (Apocalipsa 22:1-2).

3.     Slujirile din Noul Ierusalim   Apocalipsa 21:22-27

Noul Ierusalim nu va fi doar un loc de fericire şi slavă, ci şi un loc de slujire activă. Astfel neamurile şi împăraţii pământului vor sluji lui Dumnezeu aducându-I slavă (Apocalipsa 21:24-26), cei credincioşi Îi vor sluji lui Dumnezeu în închinare (Apocalipsa 22:3), iar Dumnezeu va împlini orice nevoie (Apocalipsa 21:22-23, 25; 22:3-5).

Întrebări pentru discuţii:

1.    Care este semnificaţia metaforei „Biserica Noul Ierusalim” ?
2.    Ce ne ajută să credem că Noul Ierusalim va fi un loc real ?
3.    Care este starea finală în care va ajunge Biserica?
4.    Cine sunt locuitorii Noului Ierusalim ?
5.    Cine nu va intra în Noul Ierusalim ?
6.    Ce lucruri fac ca Noul Ierusalim să fie un loc de măreţie şi slavă ?
7.    Ce lucruri arată că în Noul Ierusalim va fi o slujire activă ?

Pastor Dan Boingeanu

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *