Biserica, Familia lui Dumnezeu

Romani 8:1-17 (Ioan 1:12-13)

Scopul lecţiei: Să înţelegem semnificaţia metaforei „Biserica, Familia lui Dumnezeu” şi să descoperim cine sunt cei ce fac parte din această familie divină şi ce binecuvântări dobândesc cei ce au parte de acest har.

Contextul lecţiei: Metafora „Biserica, familia lui Dumnezeu”, deşi nu apare menţionată explicit în Cuvântul Scripturii, este sugerată de terminologia folosită în Cuvântul lui Dumnezeu pentru a defini noua relaţie în care au intrat cei ce L-au primit prin credinţă pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor personal.

Astfel, pentru cei credincioşi Dumnezeu este „Tatăl” (Ieremia 3:19; Matei 5:16; 6:7-9; Romani 8:6; 8:15; Galateni 4;6-7), Domnul Isus este „Fratele mai mare” (Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi – Romani 8:29; Matei 28:10; Ioan 20:17; Evrei 2:11), iar Duhul Sfânt este ca o „Mamă”, fiindcă ne naşte din nou (Ioan 3:3-8; Ioan 1:12-13; Iacov 1:18;1 Petru 1:22.23; Tit 3:5), ne creşte (Ioan 14:26; 16:13-15; 2 Corinteni 3:18; Galateni 5:22-25), ne corectează (îndrumă, călăuzeşte – Romani 8:4-6; Romani 8:26-27; 2 Timotei 3:16-17), ne echipează (1 Corinteni 12:4-11; Evrei 2:4) şi ne va desăvârşi (Romani 8:29-30; 2 Corinteni 3:18; 1 Corinteni 15:42-49).

Apelativele ce exprimă un cadru de familie nu sunt însă întâlnite numai în relaţia pe care cel credincios o are cu Dumnezeu Tatăl, Domnul Isus şi Duhul Sfânt, ci şi în relaţia pe care o are cu ceilalţi credincioşi. Astfel, în noua poziţie spirituală pe care am primit-o prin Cristos  suntem numiţi „copii” (Ioan 1:12-13; 1 Ioan 3:1; Galateni 4:6-7), iar între noi suntem „fraţi” şi „surori” (Matei 28:10; Matei 12:49-50; Evrei 2:11; Romani 12:10; 1 Corinteni 8:9-11; 1 Corinteni 15:6).

Potrivit acestor adevăruri putem spune că Biserica este o familie spirituală ce aparţine lui Dumnezeu şi care îi include pe toţi credincioşii din trecut, prezent şi viitor.

Conţinutul lecţiei: Urmărind adevărurile pe care apostolul Pavel le prezintă în pasajul pe care îl studiem în această lecţie biblică, descoperim că:

1.    Cei ce formează familia lui Dumnezeu sunt oameni duhovniceşti   Romani 8:1-11

Pentru a înţelege cine sunt cei ce fac parte din familia lui Dumnezeu, în prima parte a  pasajului pe care îl studiem descoperim un  contrast între omul firesc şi omul duhovnicesc.

Omul firesc nu poate să facă parte din familia lui Dumnezeu fiindcă „trăieşte după îndemnurile firii pământeşti” (Romani 8:1), „umblă după lucrurile firii pământeşti”(Romani 8:5-6) şi este sub „robia păcatului şi a morţii” (Romani 8:2-3). De fapt, omul firesc se află sub osândă (Romani 8:1), în neputinţă de a se salva prin faptele Legii (Romani 8:2-4), în vrăşmăşie cu Dumnezeu (Romani 8:7), nu poate să se supună Legii lui Dumnezeu (Romani 8:7), nu poate să-I fie plăcut lui Dumnezeu (Romani 8:8) şi îl aşteaptă moartea (Romani 8:13).

În contrast însă cu „omul firesc”, apostolul Pavel prezintă „omul duhovnicesc” (Romani 8:9/a),  care a fost izbăvit de păcat şi moarte (Romani 8:2), a dobândit viaţa prin Cristos (Romani 8:10-12), trăieşte  după îndemnurile Duhului (Romani 8:1-4) şi umblă după lucrurile Duhului (Romani 8:5/b).

Omul Duhovnicesc face parte din familia lui Dumnezeu fiindcă este în Cristos (Romani 8:1), este în pace cu Dumnezeu (Romani 8:6/b), are viaţă din Dumnezeu (Romani 8:6; 10) şi nădejdea învierii (Romani 8:11; 13/b).

2.    Cei ce fac parte din familia lui Dumnezeu trăiesc o adevărată părtăşie   Romani 8:12-16

Cei ce s-au despărţit de păcat şi nu mai trăiesc după îndemnurile firii pământeşti ci după îndemnurile Duhului (Romani 8:12-13) au primit prin Cristos statutul de copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:14; Galateni 5:18). În această stare de har, cei ce sunt membrii ai familiei divine trăiesc o părtăşie deplină fiindcă nu mai au niciun motiv de frică (Romani 8:15), au acces liber la Tatăl (Romani 8:15) şi o garanţie sigură (Romani 8:16).

3.    Cei ce rămân fideli în familia lui Dumnezeu au parte de o mare moştenire   Romani 8:17-18

Cei ce sunt membrii ai familiei lui Dumnezeu au siguranţa moştenirii ( Romani 8:17). Această moştenire este preţioasă (fiindcă vom moşteni tot ce are Dumnezeu – Romani 8:17; 1 Corinteni 2:9), este pură (fiindcă o vom primi în slavă – Romani 8:17; Romani 5:2; 1 Petru 1;3-4) şi permanentă (fiindcă vom moşteni împreună cu Cristos – Romani 8:17; Apocalipsa 22:5).

În acest verset în care este prezentată moştenirea pe care o vor primi copiii lui Dumnezeu apostolul Pavel repetă însă de două ori aceeaşi condiţie, arătând că: „dacă suntem copii” suntem şi moştenitori  şi „dacă suferim împreună cu El”….vom fi şi proslăviţi împreună cu El. (Romani 8:17). Acestă repetiţie arată că pentru a primi moştenirea este important nu numai să devenim copii ai lui Dumnezeu ci să şi trăim ca adevăraţi copii ai lui Dumnezeu, fiind gata să plătim orice preţ şi să rămânem statornici în această stare de har până la capătul vieţii (1 Ioan 3:1-3).

Întrebări pentru discuţii:

1.    Cine sunt membrii familiei lui Dumnezeu ?
2.    De ce nu poate omul firesc să facă parte din familia lui Dumnezeu ?
3.    De ce numai oamenii duhovniceşti pot să facă parte din familia lui Dumnezeu ?
4.    Ce lucruri sunt caracteristice omului duhovnicesc ?
5.    De ce cei ce sunt în familia lui Dumnezeu trăiesc o adevărată părtăşie ?
6.    Ce moştenire vor primi cei din familia lui Dumnezeu ?
7.    Care sunt condiţiile în care cei din familia lui Dumnezeu vor primi această moştenire ?

Pastor Dan Boingeanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *