Binecuvântarea oferită celor prigoniţi

Matei 5:38-48 (Matei 5:10)

Scopul lecţiei: Să descoperim modul în care prigonitorii acţionează, cum trebuie să-i tratăm pe cei ce ne prigonesc şi ce răsplată este promisă celor prigoniţi.

Conţinutul lecţiei: Ultima fericire rostită de Domnul Isus în Predica de pe Munte descoperă binecuvântarea promisă de Dumnezeu celor prigoniţi. Spre deosebire de celelalte fericiri, această fericire este explicată, iar în cadrul aceleiaşi predici, Domnul Isus a reluat subiectul iubirii vrăjmaşilor, pe care l-a prezentat cu mult mai multe detalii. Studiind această fericire, descoperim:

1.    Manifestarea prigonitorilor

A fi persecutat (diokomenoi), înseamnă a fi urmărit şi hărţuit printr-un tratament opresiv, a fi ridiculizat, calomniat, tratat cu ostilitate sau martirizat, acţiuni care generează suferinţă fizică, emoţională şi psihică, pricinuind chiar pierderea vieţii.

Explicând fericirea promisă celor prigoniţi, Domnul Isus a descris felul în care acţionează prigonitorii, arătând că prigoana este generată prin: agresiune verbală (vorbire de rău, insultă, batjocură, calomnie – „oamenii vă vor ocărî” – Matei 5:11/a; Evrei 11:36; 1 Petru 4:14; Fapte 13:50), vătămare fizică („oamenii …vă vor prigoni” – Matei 5:11/b; Evrei 11:36; Fapte 17:22-24, 18:17) şi abuz psihic şi emoţional („oamenii…vor spune tot felul de  lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră” – Matei 5:11/c; Fapte 6:9-14, 17:6-9; Iuda 1:15; Psalmul 35:11).

Aplicaţie practică: identificaţi cea mai frecventă formă de persecuţie întâlnită în zona în care locuiţi şi exemplificaţi-o printr-un caz similar prezentat de Sfânta Scriptură.

2.    Cauza prigoanei

Nu orice fel de suferinţă trebuie să fie considerată o formă de prigoană. Domnul Isus a arătat că cei prigoniţi suferă pentru neprihănire (Matei 5:9; 1 Petru 4:15-16) şi din pricina Numelui Său (Matei 5:11; Ioan 15:18-20). Cei ce cauzează persecuţia sunt „oamenii”,        „lumea” (Matei 5:11; Ioan 15:19; 2 Timotei 3:12-13), iar motivul persecuţiei este: manifestarea firii (Galateni 5:19-21), necunoaşterea lui Hristos (Ioan 15:21, 16:2-3) şi împotrivirea puterii întunericului (Ioan 15:19; 1 Ioan 4:4-6; Fapte 13:8-11).

3.    Atitudinea faţă de vrăjmaşi

Dacă în mijlocul prigoanelor mulţi oameni ajung nemulţumiţi, plini de frică, descurajaţi, pregătiţi să renunţe la tot numai pentru a-şi salva viaţa sau se postează la cealaltă extremă, ajungând să fie plini de ură şi de răutate, gata să se răzbune, Domnul Isus arată că în mijlocul persecuţiilor cetăţenii Împărăţiei cerurilor trebuie să se bucure (Matei 5:12; Fapte 5:41) şi să nu răspundă răului cu rău (Matei 5:39/a; Romani 12:17-18).
Să accepte suferinţa, fiind gata să întoarcă şi celălalt obraz (Matei 5:39), să fie dispuşi să-şi dea şi cămaşa, să meargă o milă în plus şi să-i împrumute pe cei ce au nevoie de ajutor (Matei 5:39/b-42).

Făcând un contrast între preceptele Legii Mozaice şi norma de neprihănire cerută de Dumnezeu pentru cei din Noul Legământ, Domnul Isus arată că cetăţenii Împărăţiei Cerurilor trebuie să-şi exprime într-un mod practic dragostea faţă de vrăjmaşi,  binecuvântându-i pe cei care îi blestemă (Matei 5:44/a), făcându-le bine celor ce îi urăsc (Matei  5:44/b) şi rugându-se pentru cei ce îi prigonesc (Matei 5:44/c).

Motivaţia acestei atitudini este determinată de statutul pe care l-am primit („suntem fii ai Tatălui nostru care este în ceruri” – Matei 5:45), mărturia pe care trebuie să o depunem (neprihănirea noastră trebuie să întreacă neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor – Matei 5:46-47,  5:20), chemarea ce ne este adresată (să fim desăvârşiţi – Matei 5:45, 48), asemănarea cu înaintaşii credinţei (Matei 5:12/b) şi de răsplata pe care o aşteptăm (Matei 5:12/a, 46-47).

Aplicaţie practică: arătaţi ce formă de manifestare a dragostei faţă de vrăjmaşi este cel mai greu de îndeplinit şi identificaţi o persoană care vi se împotriveşte şi faţă de care o veţi împlini.

4.    Binecuvântarea promisă celor prigoniţi

Binecuvântarea promisă celor prigoniţi este Împărăţia cerurilor. Prin această promisiune sunt definite binecuvântările pe care cei credincioşi le pot avea acum, cât şi cele pregătite de Dumnezeu pentru veşnicie (Matei 5:3, 10; 2 Corinteni 4:17; 2 Timotei 2:12; 1 Petru 1:3-9).

Întrebări pentru discuţii:

1.    Ce forme de prigoană a identificat Domnul Isus ?
2.    Cine sunt prigonitorii ?
3.    Cine sunt cei prigoniţi ?
4.    Ce atitudini greşite pot fi întâlnite în timpul prigoanei ?
5.    Cum trebuie să dovedească cetăţenii Împărăţiei dragostea faţă de vrăjmaşi ?
6.    De ce trebuie ca să exprime cetăţenii Împărăţiei această atitudine ?
7.    Ce răsplată este promisă celor prigoniţi ?

Pastor Dan Boingeanu

În timp ce mă pregăteam să scriu explicaţia pentru ultima fericire rostită de Domnul Isus în Predica de pe Munte, am gasit acest articol publicat de Joel Rosemberg (un evreu convertit la creştinism, corespondent la Washington Post), pe blogul său.
Postez acest articol în limba engleza, cât şi traducerea lui în limba română, pentru a înţelege cât de actuală este tema pe care o studiem în cadrul orelor biblice. Cunoscând vremea în care trăim , mă rog ca Dumnezeu să ne ajute să fim  mulţumitori fiindcă suntem cetăţeni ai unei Împărăţii care nu se clatină, şi să aşteptăm cetatea  ale cărei temelii sunt tari şi dăinuiesc veşnic (Evrei 11:10;Evrei.12;18-29)

Dumnezeu clatină naţiunile din punct de vedere fizic, spiritual, şi financiar: De ce şi cum trebuie să răspundem ?

(Ierusalim, Israel), Naţiunile sunt clătinate – din punct de vedere fizic, spiritual, emoţional, financiar, politic şi din multe alte puncte de vedere:

– Oamenii din Norvegia au fost clătinaţi în această săptămână prin faptul că au văzut dezlănţuirea răului împotriva unor copii inocenţi şi preţioşi.
–  Japonia a fost clătinată în acest an prin cutremure de mare intensitate, care au provocat un tsunami devastator şi o mare criză nucleară.
–  Oamenii din Egipt, Siria, Tunisia şi Yemen, au fost clătinaţi în aces t an prin mişcări sociale şi revoluţii majore neaşteptate, care au aprins toată lumea arabă.
–  Iranul a fost clătinat de demonstraţii masive ale populaţiei care a invadat străzile luptând pentru democraţie, mişcare ce a fost înfrntă cu brutalitate de regimul totalitar tiranic de la Teheran.
– Grecia a fost clătinată de criza datoriilor publice care au atins valori fără precedent, generând revolte şi tulburări sociale.
– Şi americanii sunt clătinaţi. În aceste zile America se confruntă cu cea mai severă criză economică de după Marea Recesiune. Aproape jumatate dintre americani afirmă că America se îndreaptă spre o altă Mare Recesiune. Rata şomajului este de 9%. Piaţa locuinţelor s-a prăbuşit. Oamenii au pierdut sume enorme de bani ca urmare a preţurilor locuinţelor care scad continuu şi datorită volatilităţii pieţei de valori.

Guvernul federal deşi încearcă să reântoarcă America spre prosperitate, în realitate o afundă în datorii, făcâd ca starea naţiunii să fie tot mai rea. La nivel federal, deficitul bugetar anual, a depăşit  anul trecut  suma de 1.300 miliarde de dolari, iar pentru anul acesta se pare ca federalii vor cheltui mai mult de 1.500 miliarde dolari peste sumele ce se vor colecta din venituri. Datoria Statelor Unite  creşte asemenea unei rachete care se înalţă spre cer. America este aproape de punctul în care nu-şi mai poate împlini obligaţiile financiare, iar inepţiile politice de la Washington ameninţă să compromită şi mai mult acestă situaţie deja precară.

Ce ar trebui să ştim dacă aceste evenimente nu sunt aleatoare? Nu cumva Dumnezeul Bibliei permite ca toate acestea să se întâmple, ca să ne clatine pentru a ne trezi  şi a obţine atenţia noastră şi a ne determina să ne întoarcem la El rugându-L să ibă milă de noi şi să ne ajute?

El a spus prin Hasgai, profetul evreu din vechime, că naţiunile vor fi clătinate:

Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: “Încă puţină vreme, şi voi clătina încă o dată cerurile şi pământul, marea şi uscatul; voi clătina toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni, şi voi umple de slavă Casa aceasta, zice Domnul oştirilor…… “Vorbeşte lui Zorobabel, dregătorul lui Iuda, şi spune: “Voi clătina cerurile şi pământul;  voi răsturna scaunul de domnie al împărăţiilor, voi nimici puterea împărăţiilor neamurilor, voi răsturna şi carele de război, şi pe cei ce se suie în ele; caii şi călăreţii lor vor fi trântiţi la pământ, şi unul va pieri ucis de sabia altuia.”Hagai 2:6-7;21-22

În Noul Testament această temă este întărită de  mărturisirea făcută de Dumnezeu prin scriitorul epistolei către Evrei:

Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,  al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: “Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”  Cuvintele acestea “încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică, fiindcă Dumnezeul nostru este “un foc mistuitor”. Evrei 12:25-29

Profeţia biblică este clară. Domnul clatină indivizi şi naţiuni pentru a ne ajuta să lepădăm concepţiile greşite pe care le avem cu privire la politică, filozofie şi religie şi să înţelegem că aceste sisteme nu ne pot asigura pacea, speranţa, şi securitatea, nu pot oferi iertarea păcatelor şi cu atât mai puţin nu ne pot  garanta mântuirea sufletului şi viaţa veşnică.

Dumnezeul Bibliei ne clatină pentru a ne ajuta să ne lepădăm de toate acestea, ca să ne întoarcem la El  şi la viaţa pe care El o oferă  prin credinţa în Fiul Său, Domnul Isus Hristos. El nu îngăduie să ni se întâmple toate aceste rele fiindcă ne urăşte, ci tocmai pentru că ne iubeşte şi vrea ca împreună ca indivizi, familii şi naţiuni să ne întoarcem la El cu pocăinţă şi să chemăm numale Lui. Însuşi Domnul Isus a spus:

“Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” Ioan 11:25-26

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *