Binecuvântarea oferită celor milostivi

Matei 6:1-6 (Matei 5:7)

Scopul lecţiei: Să descoperim cine sunt cei menţionaţi de Domnul Isus în cea de-a cincea fericire, modul în care trebuie să ne exprimăm mila şi compasiunea faţă de semeni şi să cunoaştem binecuvântările pe care le primesc cei milostivi.

Conţinutul lecţiei:
  Dacă în primele patru fericiri enunţate în Predica de pe Munte, Domnul Isus a făcut referire la trăsături de caracter (virtuţi spirituale) care ne-au descoperit atitudinile pe care trebuie să le aibă cetăţenii Împărăţiei lui Dumnezeu faţă de ei înşişi şi faţă de preceptele Împărăţiei, prin cea de-a cincea fericire El face referire la binecuvântarea  pe care o primesc cei ce sunt pregătiţi să acţioneze, exprimând milă şi compasiune faţă de semeni. Studiind această fericire, descoperim:

1.    Cine sunt cei milostivi

Mila defineşte o atitudine de iertare a celui ce a greşit şi de compasiune faţă de cel aflat în nevoie, iar cei milostivi sunt oamenii care prin acţiuni concrete împlinesc nevoile celor aflaţi în suferinţă. Înţelegem aceste adevăruri prin exemplul „samariteanului milostiv” (Luca 10:30-37), „pilda robului nemilostiv” (Matei 18:21-35) şi cea a „bogatului nemilostiv” (Luca 19-31). Mila nu este însă numai o manifestare de ocazie, ci o acţiune continuă a celor credincioşi, având baze biblice atât în Vechiul Testament (Psalmul  37:21, 112:5; Proverbe 14:31), cât şi în învăţătura Domnului Isus (Matei 6:1-3, 9:13, 12:7, 18:21-34) şi a Noului Testament (Iacov 2:13; 1 Petru 3:8; Iuda 1:23). Cei miloşi se aseamănă cu Dumnezeu, fiindcă mila este unul dintre atributele lui Dumnezeu (Iona 4:2; Osea 11:8; Matei 9:36; Evrei 2:17; Iacov 5:11).


2.    Modul în care oamenii fac milostenie

După ce i-a fericit pe cei milostivi (Matei 5:7),  Domnul Isus a condamnat modul greşit în care fac oamenii milostenie (Matei 6:1-4). În această secţiune a Predicii de pe Munte, Domnul Isus a arătat că Dumnezeu aşteaptă ca oamenii să fie buni unii cu alţii şi să se ajute, dăruind cu generozitate ori de câteori cineva a ajuns în nevoie. În acelaşi timp, Domnul Isus a arătat că, pe lângă actul şi măsura milosteniei, la fel de importantă este şi motivaţia cu care este împlinită această jertfă. De aceea El îi condamnă pe cei ce fac milostenie cu o motivaţie greşită (pentru a câştiga merite – neprihănire personală – Matei 6:1, pentru a dobândi popularitate – Matei 6:1 sau a primi aprecierea oamenilor – Matei 6:3) şi prezintă motivaţiile corecte, arătând că milostenia trebuie să fie făcută fără a se ţine evidenţa (Matei 6:1), în ascuns (Matei 6:3), cu nădejdea răsplătirii oferite de Dumnezeu (Matei 6:4) şi ca un act al închinării (Matei 6:5-6).

Aplicaţie practică: arătaţi formele greşite prin care este practicată milostenia în zilele noastre, menţionând motivele pentru care oamenii aleg aceste alternative.

3.    Binecuvântarea primită de cei milostivi

Pentru cei milostivi, Domnul Isus a promis ca binecuvântare faptul că şi ei vor avea parte de milă (Matei 5:7/b). Această promisiune nu înseamnă că cei ce dovedesc milă faţă de cei aflaţi în nevoie vor câştiga mila lui Dumnezeu, ci, fiindcă au avut parte de mila lui Dumnezeu aceştia trebuie să dovedescă milă faţă de semeni (Matei 18:21-35).

Aplicaţie practică: arătaţi de ce nu mai jertfesc oamenii din zilele noastre cu generozitate, menţionând care sunt cauzele şi consecinţele acestui fapt.

Întrebări pentru discuţii:

1.    Cine sunt cei la care a făcut referire Domnul Isus în a cincea fericire ?
2.    Mila este o atitudine sau o acţiune ?
3.    Care sunt bazele biblice ale milosteniei ?
4.    De ce a condamnat Domnul Isus milostenia fariseilor ?
5.    Ce motivaţii greşite pot avea oamenii atunci când fac milostenie ?
6.    Ce motivaţii (corecte) trebuie să determine actul milosteniei ?
7.    Ce binecuvântare a promis Domnul Isus celor milostivi ?

Pastor Dan Boingeanu

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *