Apără credinţa

Iuda 3-4  (Psalmul 45:3-4)

Scopul lecţiei: Să descoperim cine sunt cei chemaţi să apere credinţa, motivul pentru care trebuie să se poarte acest război spiritual şi modul în care trebuie să apărăm credinţa.

Conţinutul lecţiei: După cuvintele de salut prin care şi-a prezentat identitatea, a destinatarilor epistolei sale şi prin care a adresat o urare tuturor celor credincioşi, Iuda îşi continuă  scrierea epistolei care îi poartă numele adresând o chemare la luptă spirituală. Studiind versetele care descriu acest imperativ, descoperim:

1.    Cine sunt cei chemaţi să apere credinţa

Apelativul „prea iubiţilor”, folosit de Iuda pentru a-i identifica pe cei pe care i-a chemat să apere credinţa, arată că în această luptă spirituală trebuie să fie angajaţi toţi cei credincioşi (chemarea la lupta pentru apărarea credinţei este generală – Iuda 3/a). În acelaşi timp, chemarea la lupta pentru apărarea credinţei este specifică, deoarece îi identifică pe cei ce au avut parte de harul lui Dumnezeu (au fost chemaţi şi sunt iubiţi de Dumnezeu Tatăl – Iuda 1/b; sunt păstraţi pentru Isus Hristos – Iuda 1/c), dar şi specială, fiindcă exprimă o responsabilitate izvorâtă nu numai din imperativul unei porunci (Iuda 3/b), ci şi din binecuvântările primite (Iuda 1) şi din experienţa unor relaţii strânse (iubiţi de Dumnezeu şi preaiubiţi de fratele Domnului Isus – Iuda 1,3/a; 1 Ioan 3:1-2; Ioan 14:23; Ioan 15:12-17; 1 Ioan 4:7-11).

Aplicaţie practică: arătaţi de ce tot mai mulţi credincioşi din zilele noastre nu mai luptă pentru credinţă şi ce ar trebui să facem pentru a realiza o mobilizare generală în vederea purtării acestui război spiritual.

2.    Motivul pentru care suntem chemaţi să apărăm credinţa

Potrivit relatărilor sale, Iuda a intenţionat să scrie o epistolă pastorală, prin care să-i ajute pe cei credincioşi să se întărească şi să crească în harul mântuirii (Iuda 3). Deşi a fost preocupat de acest subiect şi dorea să-l prezinte „cu tot dinadinsul” (cu ardoare), Iuda a fost silit (determinat, constrâns) să-şi schimbe subiectul, adresând celor credincioşi un îndemn pentru apărarea credinţei (Iuda 3).

Atunci când a sunat mobilizarea generală pentru apărarea credinţei, Iuda şi-a motivat acest imperativ arătând originea credinţei (credinţa este darul lui Dumnezeu – 2 Petru 1:1-3; Efeseni 4:5-6), valoarea credinţei (a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna – Evrei 10:37-39; 1 Timotei 4:1; Luca 18:8), dar şi atacurile îndreptate împotriva credinţei (Iuda 4; Galateni 1:6-9; 2:4; 2 Petru 2:1-3, 20-22).

Descriind pericolul apostaziei şi al ereziilor, Iuda arată că cei ce luptă împotriva credinţei sunt în biserică (s-au strecurat pe furiş fără a fi aleşi şi investiţi cu autoritate  – Iuda 4/b; 1 Timotei 4:1-2; Romani 16:17-18; 2 Corinteni 11:13-5; Fapte 20:29-31), sunt neevlavioşi (nu iubesc curăţia şi neprihănirea – Romani 1:28-32; 2 Petru 2:1-2, 12-14; 2 Timotei 3:1-7), nesocotesc harul (Iuda 4; Romani 6:15-23; 2 Petru 2:17-19; 1 Petru 4:3) şi Îl tăgăduiesc pe Domnul Isus (Iuda 4/c; 1 Ioan 4:1-6; 2 Petru 2:1; 1 Ioan 2:22-23; Tit 1:16).

Aplicaţie practică: arătaţi ce practici şi ce învăţături false sunt un pericol pentru credincioşii din zilele noastre şi cum îi putem identifica pe cei ce le promovează,  înainte ca să fie generată o lepădare de credinţă.

3.    Modul în care trebuie să apărăm credinţa

Pentru a lupta împotriva apostaziei şi a ereziilor trebuie să fim conştientizaţi de realitatea acestui pericol spiritual. Iuda şi-a scris epistola pentru a-i conştientiza pe cei credincioşi de acest pericol, arătând urgenţa cu care trebuie să se mobilizeze în vederea purtătii acestei lupte spirituale („m-am văzut silit”, verbul folosit este „epagonizomai”, care exprimă presiune, iminenţă dar şi agonie). Apoi, fiindcă a folosit în îndemnul său un prezent continuu, înţelegem că această luptă este permanentă (vă îndemn să luptaţi – Iuda 3/b), dar nu de natură fizică, ci spirituală (2 Corinteni 10:3-6; Efeseni 6:10-13; Galateni 6:1-5; Romani 15:1-2).

Aplicaţie practică: arătaţi de ce tot mai mulţi credincioşi din zilele nostre nu mai sunt conştienţi de acest război spiritual şi ce ar trebui să facem pentru a-i trezi şi antrena în această luptă a credinţei.

Întrebări pentru discuţii:

1.    Cine sunt cei chemaţi să apere credinţa ?
2.    Ce apelativ folosit de Iuda evidenţiază relaţia sa cu cei credincioşi ?
3.    Ce l-a determinat pe Iuda să schimbe subiectul epistolei sale ?
4.   Ce motivaţii a folosit Iuda pentru a-i mobiliza pe cei credincioşi în vederea luptei spirituale ?
5.    Ce semne îi identifică pe învăţătorii falşi ?
6.    Care dintre aceste manifestări sunt mai evidente în zona în care locuieşti ?
7.    Cum trebuie să luptăm pentru a apăra credinţa ?

Pastor Dan Boingeanu


 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *